1¶ În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvântul DOMNULUI la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido, spunând:
2DOMNUL s-a înfuriat pe părinţii voştri.
3De aceea spune-le: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Întoarceţi-vă la mine, spune DOMNUL oştirilor şi eu mă voi întoarce la voi, spune DOMNUL oştirilor.
4Nu fiţi ca părinţii voştri, la care au strigat profeţii dinainte, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Întoarceţi-vă acum de la căile voastre rele şi [de la ]faptele voastre rele; dar nu au auzit, nici nu mi-au dat ascultare, spune DOMNUL.
5Părinţii voştri, unde [sunt] ei? Şi profeţii, trăiesc ei pentru totdeauna?
6Dar cuvintele mele şi statutele mele pe care le-am poruncit servitorilor mei, profeţii, nu i-au apucat ele pe părinţii voştri? Şi ei s-au întors şi au spus: Precum DOMNUL oştirilor a gândit să ne facă, conform căilor noastre şi conform faptelor noastre, astfel s-a purtat el cu noi.
7¶ În ziua a douăzeci şi patra a lunii a unsprezecea, care [este] luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvântul DOMNULUI la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido, spunând:
8Am văzut în noapte şi iată, un om călărind pe un cal roşu şi stătea între pomii de mirt care [erau] jos; şi în urma lui [erau] [acolo ]cai roşii, pestriţi şi albi.
9Atunci am spus: Ce [sunt] aceştia, domnul meu? Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: Îţi voi arăta ce [sunt] aceştia.
10Şi bărbatul care stătea între pomii de mirt a răspuns şi a zis: Aceştia [sunt] cei pe care DOMNUL i-a trimis să umble încoace şi încolo pe pământ.
11Şi ei au răspuns îngerului DOMNULUI, care stătea între pomii de mirt, şi au zis: Noi am umblat încoace şi încolo pe pământ şi, iată, tot pământul şade liniştit şi este în odihnă.
12Atunci îngerul DOMNULUI a răspuns şi a zis: DOAMNE al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, împotriva cărora te-ai indignat aceşti şaptezeci de ani?
13Şi DOMNUL a răspuns îngerului care vorbea cu mine, cuvinte bune [şi] cuvinte mângâietoare.
14Astfel îngerul care vorbea cu mine îndeaproape, mi-a zis: Strigă, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Sunt gelos, cu o mare gelozie, pentru Ierusalim şi pentru Sion.
15Şi mă înfurii pe păgânii [care sunt ]în tihnă; fiindcă eu eram numai puţin înfuriat iar ei au ajutat nenorocirii.
16De aceea astfel spune DOMNUL: M-am întors la Ierusalim cu îndurări; casa mea va fi construită în el, spune DOMNUL oştirilor, şi o frânghie [de măsurat] va fi întinsă peste Ierusalim.
17Strigă totuşi, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Cetăţile mele, prin prosperitate, vor fi împrăştiate peste tot şi DOMNUL va mângâia încă Sionul şi va alege încă Ierusalimul.
18¶ Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată, patru coarne.
19Şi am spus îngerului care vorbea cu mine: Ce [sunt] acestea? Şi el mi-a răspuns: Acestea [sunt] coarnele care au împrăştiat pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.
20Şi DOMNUL mi-a arătat patru tâmplari.
21Atunci eu am zis: Ce vin aceştia să facă? Iar el a vorbit, spunând: Acestea [sunt] coarnele care au împrăştiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu şi-a ridicat capul; dar aceştia au venit să le sperie, ca să alunge coarnele neamurilor care [şi-]au înălţat cornul împotriva ţării lui Iuda pentru a o împrăştia.