1O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.
2Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu [ești] Dumnezeu.
3Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.
4Căci o mie de ani în ochii tăi [sunt ]ca ziua de ieri care a trecut, și [ca] o gardă în noapte.
5Îi porți precum cu un potop; [ei] sunt [ca] un somn, dimineața [sunt ca] iarba [care] crește;
6Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.
7Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.
8Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, [păcatele] noastre tainice în lumina înfățișării tale.
9Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste [spusă].
10Zilele anilor noștri [sunt] șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii [ar fi] optzeci de ani, [totuși] puterea lor [este] muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.
11Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, [așa este] furia ta.
12De aceea[ ]învață-[ne] să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.
13Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.
14Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.
15Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit [și] câți ani am văzut răul.
16Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.
17Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.