1O cântare [sau] un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi [și] noapte înaintea ta,
2Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
3Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt.
4Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7Furia ta apasă greu peste mine, și tu [m-]ai chinuit cu toate valurile tale. Selah.
8Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, [sunt] închis și nu pot ieși.
9Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? Selah.
11Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? [Sau] credincioșia ta în nimicire?
12Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15Eu [sunt] nenorocit și gata să mor din tinerețe, [în timp ce] sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine [și] pe cunoscuții mei în întuneric.