1Mai marelui muzician pe o harpă ghitită, un psalm pentru fiii lui Core. Cât de iubite [sunt] tabernacolele tale, DOAMNE al oștirilor!
2Sufletul meu tânjește, da, chiar leșină după curțile DOMNULUI, inima mea și carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.
3Da, vrabia [și-]a găsit o casă și rândunica un cuib pentru ea, unde să[ ]își culce puii; [Ah!] altarele tale, DOAMNE al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu.
4Binecuvântați [sunt] cei ce locuiesc în casa ta, ei te vor lăuda fără încetare. Selah.
5Binecuvântat [este] omul a cărui tărie [este] în tine; în inima lor, căile [sunt] [croite].
6Trecând prin valea Baca, ei o prefac în fântână; ploile de asemenea umplu iazurile.
7Ei merg din tărie în tărie, [toți] se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.