1Mai marelui muzician, ca și „Crinul Mărturiei,” Mictam al lui David, pentru a fi învățat; când s-a luptat cu Aramnaharaim și cu Aramțoba, când Ioab s-a întors și a lovit douăsprezece mii din Edom în valea sării. Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat, ai fost nemulțumit; întoarce-te din nou spre noi.
2Ai cutremurat pământul; l-ai despicat, vindecă-i spărturile, căci se zguduie.
3Ai arătat poporului tău lucruri grele, ne-ai făcut să bem vinul înmărmuririi.
4Ai dat un steag celor ce se tem de tine, ca să îl înalțe pentru adevăr. Selah.
5Ca preaiubiții tăi să fie eliberați, salvează [cu] dreapta ta, și ascultă-mă.
6Dumnezeu a vorbit în sfințenia lui, mă voi bucura, voi împărți Sihemul și voi măsura valea Sucotului.
7Galaadul [este] al meu și Manase [este] al meu; Efraim de asemenea [este] puterea capului meu; Iuda [este] legiuitorul meu.
8Moab [este] vasul meu pentru spălare; peste Edom îmi voi arunca sandala, Filistia, triumfă tu din cauza mea.
9Cine mă va duce [în] cetatea cea tare? Cine mă va conduce în Edom?
10Nu [voiești] tu, Dumnezeule, [care] ne-ai lepădat? Și [tu], Dumnezeule, [care] nu ai ieșit cu armatele noastre?
11Dă-ne ajutor în timp de tulburare, fiindcă zadarnic [este] ajutorul omului.
12Prin Dumnezeu vom lucra vitejește, căci el va călca în picioare pe dușmanii noștri.