1Mai marelui muzician, „Altaschit,” Mictam al lui David, când a fugit de Saul în peșteră. Fii milostiv cu mine, Dumnezeule, fii milostiv cu mine, căci sufletul meu se încrede în tine, da, la umbra aripilor tale îmi voi face locul de scăpare, până când vor trece [aceste] nenorociri.
2Voi striga către Dumnezeul cel preaînalt, către Dumnezeul care îmi împlinește [toate].
3Va trimite din cer și mă va salva [din] ocara celui ce m-ar înghiți. Selah. Dumnezeu va trimite înainte mila sa și adevărul său.
4Sufletul meu [este] printre lei [și] mă culc [printre] cei în flăcări, fiii oamenilor, a căror dinți [sunt] sulițe și săgeți, și limba lor [este] o sabie ascuțită.
5Fii înălțat, Dumnezeule, deasupra cerurilor; [fie] gloria ta deasupra întregului pământ.[ ]
6Ei au pregătit o plasă pentru pașii mei; sufletul mi s-a încovoiat, au săpat o groapă înaintea mea, în mijlocul căreia au căzut [ei înșiși]. Selah.
7Inima mea este hotărâtă, Dumnezeule, inima mea este hotărâtă, voi cânta și voi lăuda.
8Trezește-te gloria mea; trezește-te psalterion și harpă, mă voi trezi devreme.
9Te voi lăuda, Doamne, printre popoare, îți voi cânta printre națiuni.
10Căci mila ta [este] mare până la ceruri și adevărul tău până la nori.
11Fii înălțat, Dumnezeule, deasupra cerurilor, [fie] gloria ta deasupra întregului pământ.