1Mai marelui muzician, „Mahalat, Maschil,” [Un psalm] al lui David. Nebunul a spus în inima lui: Nu[ este] Dumnezeu. Corupți sunt ei și au făcut nelegiuiri scârboase, nu [este] niciunul care face binele.
2Dumnezeu a privit din cer peste copiii oamenilor, să vadă dacă este [vreunul] care să înțeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3Fiecare a mers înapoi, toți împreună au devenit murdari; nu[ este] niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4Nu au lucrătorii nelegiuirii cunoaștere? Cei care mănâncă pe poporul meu [cum] mănâncă pâine nu au chemat pe Dumnezeu.
5Acolo [unde] nu era spaimă, au fost ei în mare spaimă, fiindcă Dumnezeu a împrăștiat oasele celui ce așază tabăra [împotriva] ta, tu [i-]ai făcut de rușine pentru că Dumnezeu i-a disprețuit.
6O, de [ar veni] salvarea lui Israel din Sion! Când Dumnezeu aduce înapoi pe poporul său [din] captivitate, Iacob se va bucura [și] Israel se va veseli.