1Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus [ce] lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
2[Cum] ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; [cum] ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
3Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
4Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
5Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
7Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
8Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. Selah.
9Dar tu [ne]-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
10Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
11Ne-ai dat ca oi [pentru] [a fi] mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
12Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
13Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
15Confuzia mea[ este] tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
16Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
17Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
18Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
19Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
20Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
22Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
23Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu [ne] lepăda pentru totdeauna.
24De ce îți ascunzi fața [și] uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
25Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
26Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.