1CARTEA A DOUAMai marelui muzician, „Maschil”, pentru fiii lui Core. Cum tânjește căpriorul după apa pâraielor, așa tânjește sufletul meu după tine, Dumnezeule.
2Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu, când voi veni și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3Lacrimile mele au fost mâncarea mea zi și noapte, în timp ce ei îmi spun continuu: Unde [este] Dumnezeul tău?
4Când îmi amintesc acestea, îmi vărs sufletul în mine, fiindcă m-am dus cu mulțimea, am mers cu ei la casa lui Dumnezeu, cu vocea bucuriei și a laudei, cu o mulțime ce ținea sărbătoare.
5De ce ești doborât, sufletul meu? Și [de ce] ești neliniștit în mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda [pentru] ajutorul înfățișării sale.
6Dumnezeul meu, sufletul îmi este doborât în mine, de aceea îmi voi aminti de tine din țara Iordanului și din [piscurile] Hermoniților, din dealul Mițar.
7Adânc strigă către adânc la sunetul vârtejurilor tale de apă, toate valurile tale și talazurile tale au trecut peste mine.
8[Totuși] DOMNUL va porunci bunătatea sa iubitoare în timpul zilei și noaptea cântarea lui [va fi] cu mine [și] rugăciunea mea spre Dumnezeul vieții mele.
9Voi spune lui Dumnezeu stânca mea: De ce m-ai uitat? De ce umblu jelind sub oprimarea dușmanului?
10[Precum] cu o sabie în oasele mele dușmanii mei mă ocărăsc, în timp ce îmi spun zilnic: Unde [este] Dumnezeul tău?
11De ce ești doborât, sufletul meu? Și de ce ești neliniștit în mine? Speră în Dumnezeu, căci încă îl voi lăuda, [pe] [el, care este] sănătatea înfățișării mele și Dumnezeul meu.