1Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ține gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.
2Am fost mut [în] tăcere, am tăcut [referitor] la bine; și durerea mea a fost stârnită.
3Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, [atunci] am vorbit cu limba mea,
4DOAMNE, fă-mă să cunosc sfârșitul meu și măsura zilelor mele, care [este] aceasta; [ca] să știu cât de trecător [sunt].
5Iată, mi-ai făcut zilele [cât] un lat de palmă; și vârsta mea [este] ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. Selah.
6Cu siguranță fiecare umblă într-un spectacol deșert, cu siguranță ei sunt neliniștiți în zadar; el îngrămădește [bogății] și nu știe cine le va strânge.
7Și acum, Doamne, ce să aștept? Speranța mea [este] în tine.
8Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara prostului.
9Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut [aceasta].
10Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura mâinii tale.
11Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire, faci [ca] frumusețea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat fiecare om [este] deșertăciune. Selah.
12Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE, și deschide urechea la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu [sunt] străin [și] un locuitor temporar înaintea ta, precum [au fost ]toți părinții mei.
13Cruță-mă, ca să [îmi] regăsesc puterea, înainte de a mă duce de aici și a nu mai fi.