1Mai marelui muzician, [un psalm] al lui David, servitorul DOMNULUI. Fărădelegea celui stricat spune înăuntrul inimii mele, [că ]nu[ este] teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lui.
2Pentru că el se flatează în propriii lui ochi, până când nelegiuirea lui se arată demnă de ură.
3Cuvintele gurii lui [sunt] nelegiuire și înșelătorie, el a încetat a fi înțelept [și] a face bine.
4El plănuiește ticăloșie pe patul său; se așază pe o cale [care] nu [este] bună; el nu detestă răul.
5Mila ta, DOAMNE, [este] în ceruri; [și] credincioșia ta [ajunge] până la nori.
6Dreptatea ta [este] ca munții cei mari; judecățile tale [sunt] un mare adânc; DOAMNE, tu păstrezi pe om și pe animal.
7Cât de măreață [este] bunătatea ta iubitoare, Dumnezeule! De aceea copiii oamenilor se încred sub umbra aripilor tale.
8Ei se vor sătura din plin din grăsimea casei tale; și le dai să bea din râul desfătărilor tale.
9Căci la tine [este] fântâna vieții, în lumina ta vom vedea lumină.
10O, prelungește bunătatea ta iubitoare celor ce te cunosc și dreptatea ta celor integri în inimă.
11Nu lăsa piciorul mândriei să vină împotriva mea și nu lăsa mâna celor stricați să mă alunge.
12Acolo sunt căzuți lucrătorii nelegiuirii, sunt aruncați jos și nu vor fi în stare să se ridice.