1[Un psalm] al lui David, „Maschil.” Binecuvântat [este cel a cărui] fărădelege[ este] iertată, [al cărui ]păcat[ este] acoperit.
2Binecuvântat [este] omul căruia DOMNUL nu îi impută nelegiuirea și în al cărui duh nu [este] viclenie.
3Când tăceam, oasele mele îmbătrâneau prin răcnetul meu cât [era] ziua de lungă.
4Căci zi și noapte mâna ta era grea asupra mea, seva mi s-a schimbat în seceta verii. Selah.
5[Atunci] mi-am recunoscut păcatul în fața ta și nu mi-am ascuns nelegiuirea. Am spus: Voi mărturisi DOMNULUI fărădelegile mele; și tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Selah.
6De aceea fiecare [om] evlavios să se roage către tine când poți fi găsit; cu siguranță, în potopul marilor ape, acestea nu se vor apropia de el.
7Tu [ești] ascunzișul meu; mă vei păzi de restriște; mă vei înconjura cu cântări de eliberare. Selah.
8Eu te voi instrui și te voi învăța în calea pe care trebuie să mergi, te voi călăuzi cu ochiul meu.
9Nu fiți ca un cal [sau] un catâr, fără înțelegere; a căror gură trebuie ținută cu zăbală și frâu, ca să nu se apropie de tine.
10Multe întristări [vor fi ]pentru cel[ ]stricat, dar mila îl va înconjura pe cel ce se încrede în DOMNUL.
11Veseliți-vă în DOMNUL și bucurați-vă, voi cei drepți; și strigați de bucurie, [voi] toți [cei] integri în inimă.