1Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?
2Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, [spunând]:
3Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.
4Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.
5Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.
6Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.
7Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu [ești] Fiul meu; astăzi te-am născut.
8Cere-mi și îți voi da păgânii [drept] moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului [drept] stăpânire.
9Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier [și] îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.
10De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.
11Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.
12Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți [pe] cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați [sunt] toți cei ce își pun încrederea în el.