1O rugăciune a lui David. Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu [se înalță] de pe buze prefăcute.
2Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile.
3Mi-ai examinat inima, [m-]ai cercetat noaptea, m-ai încercat [și ]nu vei găsi nimic; am hotărât [ca] gura mea să nu calce [legea ta].
4Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale [m]-am păzit [de ]cărările nimicitorului.
5Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece[ ]pașii piciorului meu.
6Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine [și ascultă] vorbirea mea.
7Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea [în tine], de cei ce se ridică [împotriva lor].
8Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale,
9[Ascunde-mă] de cei stricați care mă oprimă, [de] dușmanii mei de moarte, [care] mă încercuiesc.
10[Ei] sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș.
11Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ,
12Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice.
13Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, [care este ]sabia ta,
14De oamenii [care sunt] mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, [care] își[ au] partea în [această] viață și a căror pântece îl umpli cu [comoara] ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul [averii] la pruncii lor.
15Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.