1[Un psalm] al lui David. Binecuvântat [fie] DOMNUL, tăria mea, care îmi deprinde mâinile la război și degetele mele la luptă.
2Bunătatea mea și fortăreața mea; turnul meu înalt și eliberatorul meu; scutul meu și [cel] în care mă încred, care îmi supune poporul sub mine.
3DOAMNE, ce [este] omul, ca să iei cunoștință de el![ Sau] fiul omului, ca să ții seama de el!
4Omul este asemănător deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece.
5DOAMNE pleacă-ți cerurile și coboară; atinge munții și vor fumega.
6Aruncă fulger și împrăștie-i, trage săgețile tale și nimicește-i.
7Întinde-ți mâna din înălțime; scapă-mă și eliberează-mă din ape mari, din mâna copiilor străini,
8A căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor [este] o dreaptă a falsității.
9Dumnezeule, eu îți voi cânta o cântare nouă, pe psalterion și pe un instrument cu zece coarde îți voi cânta laude.
10[El ]dă salvare împăraților, el eliberează pe David, servitorul său, de sabia care rănește.
11Scapă-mă și eliberează-mă din mâna copiilor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și dreapta lor [este] o dreaptă a falsității;
12Pentru ca fiii noștri [să fie] ca plante ce cresc în tinerețea lor; fiicele noastre [să fie] ca pietre unghiulare, lustruite [în] asemănarea unui palat;
13[Ca] grânarele noastre [să fie] pline, dând tot felul de provizii; [ca] oile noastre să nască mii și zeci de mii în străzile noastre;
14[Ca ]boii noștri [să fie] tari să muncească; [să nu fie] nicio ruptură, nicio ieșire; ca [să] [nu fie] plângere în străzile noastre.
15Ferice de[ acel] popor, care este astfel; [da], ferice de[ acel] popor, al cărui Dumnezeu [este] DOMNUL.