1Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și [m-]ai cunoscut.
2Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4Căci [încă] nu [este] cuvânt pe limba mea, [dar], iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6[O astfel] de cunoaștere [este] prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot [ajunge] până la ea.
7Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
8Dacă mă urc în cer, tu[ ești] acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu [ești acolo].
9[Dacă] iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10Chiar [și] acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina [sunt] amândouă la fel [pentru tine].
13Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător [și] admirabil; minunate [sunt] lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie [și] țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate [membrele] [mele], [care] continuu au fost modelate, când [încă niciunul] dintre ele nu [era].
17Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18[Dacă] le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta [și] dușmanii tăi iau [numele] [tău] în deșert.
21Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24Și vezi dacă [este vreo] cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.