1De ce stai departe, DOAMNE? [De ce] te ascunzi în timpuri de necaz?
2Cel stricat, în mândria [lui], persecută pe sărac, să fie ei prinși în planurile pe care și le-au închipuit.
3Fiindcă cel stricat se fălește cu dorința inimii lui și binecuvântează pe cel lacom, [pe] [care] DOMNUL [îl] detestă.
4Cel stricat, prin mândria înfățișării sale, refuză să caute [pe Dumnezeu]; Dumnezeu nu [este] în toate gândurile sale.
5Căile lui sunt întotdeauna apăsătoare; judecățile tale [sunt] cu mult deasupra [și] în afara vederii lui; [cât despre] toți dușmanii lui, el pufnește către ei.
6A spus în inima lui: Nu mă voi clătina, pentru că niciodată nu [voi fi] în restriște.
7Gura lui este plină de blestem și înșelăciune și fraudă; sub limba lui [este] ticăloșie și deșertăciune.
8El șade în locurile de pândă ale satelor, în locurile tainice îl ucide pe cel nevinovat; ochii săi sunt ațintiți pe ascuns împotriva celui sărac.
9Stă la pândă în taină, ca un leu în vizuina lui; stă la pândă să prindă pe sărac; îl prinde pe sărac după ce îl conduce în plasa lui.
10Se tupilează [și] se umilește, ca cel sărac să cadă prin puternicii lui.
11El a spus în inima lui: Dumnezeu a uitat, își ascunde fața, niciodată nu va vedea[ aceasta].
12Ridică-te DOAMNE; ridică-ți mâna Dumnezeule, nu uita pe cei umili.
13Pentru ce disprețuiește cel stricat pe Dumnezeu? El a spus în inima lui: Nu [îmi] vei cere socoteală.
14Ai văzut [aceasta], fiindcă privești ticăloșie și ciudă pentru a răsplăti cu mâna ta; cel sărac ți se încredințează, tu ești ajutorul celui fără tată.
15Frânge brațul celui stricat și pe cel rău, caută stricăciunea lui [până] nu o găsești deloc.
16DOMNUL [este] Împărat pentru totdeauna și întotdeauna; păgânii au pierit din țara lui.
17DOAMNE, tu ai auzit dorința celor umili, vei pregăti inima lor, vei face urechea ta să audă,
18Pentru a judeca pe cel fără tată și pe cel oprimat, ca omul de pe pământ să nu mai oprime.