1¶ Cum șade singuratică cetatea, [care era ]plină de popor! [Cum ]a devenit ea ca o văduvă! Ea, [care] [era] mare printre națiuni [și] prințesă printre provincii, [cum] a ajuns să plătească tribut!
2Ea plânge amarnic noaptea și lacrimile ei îi [sunt] pe obraji; printre toți iubiții ei, nu are pe nimeni să [o] mângâie; toți prietenii ei s-au purtat cu perfidie cu ea, i-au devenit dușmani.
3Iuda a mers în captivitate din cauza necazului și din cauza grelei servitudini; el locuiește printre păgâni, nu găsește odihnă; toți persecutorii lui l-au ajuns între strâmtori.
4Căile Sionului jelesc, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne; toate porțile lui sunt pustiite; preoții lui suspină, fecioarele lui sunt chinuite și el [este] în amărăciune.
5Potrivnicii lui sunt cei dintâi, dușmanii lui prosperă, pentru că DOMNUL l-a chinuit din cauza mulțimii fărădelegilor lui; copiii lui au mers în captivitate înaintea dușmanului.
6Și de la fiica Sionului a plecat toată frumusețea ei; prinții ei au devenit ca cerbii [care ]nu găsesc pășune, și au fugit fără putere înaintea urmăritorului.
7Ierusalimul și-a amintit în zilele chinuirii lui și a nenorocirilor lui, de toate lucrurile lui plăcute, pe care le-a avut în zilele din vechime, când poporul lui a căzut în mâna dușmanului și nimeni nu l-a ajutat; potrivnicii l-au văzut [și ]i-au batjocorit sabatele.
8Ierusalimul a păcătuit greu, de aceea el este îndepărtat; toți care l-au onorat îl disprețuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea; da, el suspină și se întoarce cu spatele.
9Murdăria lui [este ]în poalele lui; nu și-a amintit de sfârșitul lui; de aceea s-a coborât minunat; nu avea mângâietor. DOAMNE, privește nenorocirea mea, pentru că dușmanul [s]-a înălțat [pe sine însuși].
10Potrivnicul și-a întins mâna peste toate lucrurile lui plăcute, pentru că el a văzut [că] păgânii au intrat în sanctuarul său, despre care tu ai poruncit [ca ]ei să nu intre în adunarea ta.
11Tot poporul lui suspină, ei caută pâine; și-au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, pentru a-și ușura sufletul; vezi, DOAMNE și ia aminte, pentru că eu am devenit nemernic.
12¶ [Nu][ ][este] [aceasta ]nimic pentru voi, toți care treceți? Priviți și vedeți dacă este vreo întristare ca întristarea mea, care îmi este făcută, cu care DOMNUL [m-]a chinuit în ziua mâniei sale înverșunate.
13El a trimis, din înălțime, foc în oasele mele și acesta le-a învins; a întins o plasă picioarelor mele, m-a întors înapoi; m-a pustiit [și] [m]-a făcut de leșin toată ziua.
14Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; ei sunt împletiți [și] s-au urcat pe gâtul meu; el a făcut puterea mea să cadă, DOMNUL m-a dat în mâinile [lor, din care ]eu nu sunt în stare să mă ridic.
15DOMNUL a călcat în picioare pe toți vitejii mei în mijlocul meu; a chemat o adunare împotriva mea pentru a zdrobi pe tinerii mei; DOMNUL a călcat în picioare pe fecioară, pe fiica lui Iuda, [ca ]într-un teasc.
16Pentru acestea plâng eu; ochiul meu, ochiul meu izvorăște lacrimi, pentru că mângâietorul, care ar trebui să îmi ușureze sufletul, este departe de mine; copiii mei sunt pustiiți pentru că dușmanul a învins.
17Sionul își întinde mâinile [și nu este ]nimeni să o mângâie; DOMNUL a poruncit referitor la Iacob, [ca ]potrivnicii lui [să fie ]de jur împrejurul lui; Ierusalimul este, printre ei, ca o femeie în timpul menstruației.
18DOMNUL este drept, pentru că eu m-am răzvrătit împotriva poruncii lui; auziți, vă rog, toate popoarele și priviți întristarea mea; fecioarele mele și tinerii mei au mers în captivitate.
19Eu am chemat pe iubiții mei, [dar ]ei m-au înșelat; preoții mei și bătrânii mei și-au dat duhul în cetate, în timp ce își căutau hrana pentru a-și ușura sufletele.
20Privește, DOAMNE, pentru că [sunt] în strâmtorare; adâncurile mele sunt tulburate; inima mea este întoarsă înăuntrul meu, pentru că eu m-am răzvrătit cumplit; afară, sabia mă văduvește, acasă [este] ca moartea.
21Ei m-au auzit că suspin; nu [este] nimeni să mă mângâie; toți dușmanii mei au auzit de tulburarea mea; ei se veselesc că ai făcut [aceasta]; tu vei aduce ziua pe care ai chemat-o și ei vor fi asemenea mie.
22Să ajungă înaintea ta toată stricăciunea lor; și fă-le precum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele, pentru că suspinele mele [sunt] multe și inima mea [este ]leșinată.