1Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, [aproape] de Ierihon, spunând:
2Poruncește copiilor lui Israel, ca ei să dea leviților din moștenirea stăpânirii lor, cetăți pentru a locui în [ele]; și să dați [de asemenea] leviților împrejurimile cetăților lor, de jur împrejurul lor.
3Și vor avea cetățile pentru a locui în [ele]; și împrejurimile vor fi pentru vitele lor și pentru bunurile lor și pentru toate animalele lor.
4Și împrejurimile cetăților, pe care să le dați leviților, [se vor întinde] de la zidul cetății în afară, o mie de coți de jur împrejur.
5Și să măsurați din afara cetății pe latura de est, două mii de coți, și pe latura de sud, două mii de coți, și pe latura de vest, două mii de coți, și pe latura de nord, două mii de coți; și cetatea [să fie] în mijloc; acestea să le fie împrejurimile cetăților.
6Și printre cetățile pe care să le dați leviților [să] [fie] șase cetăți de scăpare, pe care să le rânduiți pentru ucigașul de oameni, ca să poată fugi acolo; și lor să le adăugați patruzeci și două de cetăți.
7[Astfel,] toate cetățile pe care să le dați leviților [să fie] patruzeci și opt de cetăți; pe ele să le[ dați] împreună cu împrejurimile lor.
8Și cetățile pe care să le dați [să fie] din stăpânirea copiilor lui Israel; de la [cei ce au ]multe să dați multe; dar de la [cei ce au] puține să dați puține; fiecare să dea dintre cetățile sale leviților, conform moștenirii sale pe care o moștenește.
9¶ Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
10Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Când veți fi trecut peste Iordan în țara lui Canaan;
11Atunci să vă rânduiți cetăți care să fie cetăți de scăpare pentru voi; ca ucigașul să poată fugi acolo, cel ce ucide vreo persoană, fără intenție.
12Și acestea să vă fie cetăți pentru scăpare din [fața] răzbunătorului; ca ucigașul să nu moară, până ce nu stă înaintea adunării, în judecată.
13Și din aceste cetăți, pe care le veți da, să fie șase cetăți de scăpare.
14Să dați trei cetăți de această parte a Iordanului și trei cetăți să dați în țara lui Canaan, [care] să fie cetăți de scăpare.
15Aceste șase cetăți să fie de scăpare, [deopotrivă] pentru copiii lui Israel și pentru străinul și pentru cel ce locuiește temporar printre voi; ca fiecare [om], care ucide fără intenție vreo persoană, să poată fugi acolo.
16Și dacă el îl lovește cu o unealtă de fier, încât acela moare, el [este] un ucigaș; ucigașul negreșit să fie dat morții.
17Și dacă îl lovește aruncând o piatră, de care poate muri și moare, el [este] ucigaș; ucigașul negreșit să fie dat morții.
18Sau [dacă] îl lovește cu o armă de mână din lemn, de care poate muri și moare, el [este] ucigaș; ucigașul negreșit să fie dat morții.
19Însuși răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaș; când îl întâlnește, să îl ucidă.
20Iar dacă din ură îl împinge, sau aruncă [ceva] în el, stând la pândă, ca el să moară;
21Sau în dușmănie îl lovește cu mâna sa, încât acela moare; cel ce [l-]a lovit să fie negreșit dat morții, [pentru că] [este] un ucigaș; răzbunătorul sângelui să ucidă pe ucigaș, când îl întâlnește.
22Dar dacă îl împinge pe neașteptate fără dușmănie, sau a aruncat ceva lucru asupra lui, fără a sta la pândă,
23Sau cu vreo piatră de care un om poate muri, [dar] nevăzându[-l] și aruncând[-o] asupra lui, încât acela moare și nu [era] dușmanul lui, nici nu a căutat vătămarea lui,
24Atunci adunarea să judece între ucigaș și răzbunătorul sângelui conform acestor judecăți;
25Și adunarea să elibereze pe ucigaș din mâna răzbunătorului sângelui și adunarea să îl întoarcă la cetatea lui de scăpare, unde fugise; și el să locuiască în ea până la moartea marelui preot, care a fost uns cu untdelemnul sfânt.
26Dar dacă ucigașul va ieși vreodată în afara granițelor cetății sale de scăpare, unde fugise;
27Și răzbunătorul sângelui îl găsește în afara granițelor cetății sale de scăpare și răzbunătorul sângelui ucide pe ucigaș, el nu va fi vinovat de sânge;
28Deoarece trebuia să rămână în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; dar după moartea marelui preot, ucigașul se va întoarce în pământul stăpânirii sale.
29Astfel aceste [lucruri] vă vor fi drept statut de judecată prin generațiile voastre, în toate locuințele voastre.
30Oricine ucide vreo persoană, ucigașul să fie dat morții după gura martorilor; dar un singur martor nu va mărturisi împotriva vreunei persoane [pentru a face] [ca acela] să moară.
31Mai mult, să nu luați preț de răscumpărare pentru viața ucigașului, cel vinovat de moarte; ci el negreșit să fie dat morții.
32Și să nu luați preț de răscumpărare pentru cel fugit la cetatea lui de scăpare, ca el să poată veni din nou să locuiască în țară, până la moartea preotului.
33Astfel să nu murdăriți țara în care [sunteți], pentru că sângele pângărește țara; și țara nu poate fi curățată de sângele care este vărsat în ea, decât prin sângele celui ce l-a vărsat.
34Nu pângăriți de aceea țara pe care o veți locui, în care eu locuiesc, pentru că eu DOMNUL locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.