1Și când Balaam a văzut că îi era plăcut DOMNULUI a binecuvânta pe Israel, nu a mai ieșit, ca în alte dăți, ca să caute farmece, ci și-a îndreptat fața spre pustiu.
2Și Balaam și-a ridicat ochii și a văzut pe Israel locuind [în corturile lor] după semințiile lor; și duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3Și și-a rostit parabola și a spus: Balaam, fiul lui Beor, a zis; și bărbatul ai cărui ochi sunt deschiși a spus:
4El a zis: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu, care a văzut viziunea celui Atotputernic, în [timp ce ]cădea [în transă], dar având ochii deschiși;
5Ce frumoase sunt corturile tale, Iacobe [și] locașurile tale, Israele!
6Ca văile se întind, ca grădini la malul râului, ca pomii de aloe pe care DOMNUL i-a sădit [și] ca cedri lângă ape.
7El va turna apa din gălețile sale și sămânța sa [va fi] în multe ape și împăratul său se va înălța mai sus ca Agag și împărăția lui va fi înălțată.
8Dumnezeu l-a scos din Egipt; el are putere precum a unui unicorn; va mânca națiunile, ai săi dușmani, și le va frânge oasele și [îi] va străpunge cu săgețile lui.
9Se ghemuiește, se culcă asemenea unui leu și asemenea unei leoaice mari, cine îl va stârni? Binecuvântat [este] cel ce te binecuvântează și blestemat [este] cel ce te blestemă.
10¶ Și mânia lui Balac s-a aprins împotriva lui Balaam și și-a lovit palmele; și Balac i-a spus lui Balaam: Te-am chemat să blestemi pe dușmanii mei și, iată, [i-]ai binecuvântat cu totul de aceste trei dăți.
11De aceea fugi la locul tău, m-am gândit să te onorez foarte mult; dar, iată, DOMNUL te-a oprit de la onoare.
12Și Balaam i-a spus lui Balac: Nu am vorbit eu mesagerilor tăi pe care i-ai trimis, zicând:
13Și dacă Balac mi-ar da casa lui plină de argint și aur, nu pot trece peste porunca DOMNULUI să fac din propria mea minte,[ fie] bine [fie] rău; să nu vorbesc ceea ce spune DOMNUL?
14Și acum, iată, merg la poporul meu, vino [și] te voi anunța ce are să facă acest popor poporului tău în zilele de pe urmă.
15¶ Și și-a rostit parabola și a spus: Balaam, fiul lui Beor, a zis și bărbatul ai cărui ochi sunt deschiși a zis:
16El a spus: El care a auzit cuvintele lui Dumnezeu și a știut cunoașterea celui Preaînalt, [care] a văzut viziunea celui Atotputernic, [în timp ce ]cădea[ în transă], dar având ochii săi deschiși;
17Îl voi vedea, dar nu acum; îl voi privi, dar nu de aproape; o Stea va ieși din Iacob și un Sceptru se va ridica din Israel și va lovi colțurile lui Moab și va nimici pe toți copiii lui Set.
18Și Edom va fi o stăpânire, Seir de asemenea va fi o stăpânire pentru dușmanii săi; și Israel va lucra vitejește.
19Din Iacob va veni cel ce va avea stăpânire și va nimici pe cel ce rămâne în cetate.
20Și când a privit la Amalec și-a rostit parabola și a spus: Amalec [a fost ]cel dintâi între națiuni; dar sfârșitul său de pe urmă [va fi] pieirea veșnică.
21Și a privit la cheniți și și-a rostit parabola și a spus: Tare este locuința ta și cuibul tău îl pui într-o stâncă.
22Totuși cheniții vor fi pustiiți, până ce Așur te va duce captiv.
23Și și-a rostit parabola și a spus: Vai, cine va trăi când Dumnezeu face aceasta!
24Și corăbii [vor veni] de pe țărmul Chitimului și vor chinui pe Așur și vor chinui pe Eber și va pieri și el pentru totdeauna.
25Și Balaam s-a ridicat și a plecat și s-a întors la locul său; și Balac de asemenea a plecat pe drumul său.