1Și copiii lui Israel au plecat și au așezat [corturile] în câmpiile lui Moab de partea aceasta a Iordanului [lângă] Ierihon.
2Și Balac, fiul lui Țipor, a văzut tot ceea ce Israel făcuse amoriților.
3Și Moab a fost foarte înfricoșat de popor, pentru că [erau] mulți, și Moab s-a tulburat din cauza copiilor lui Israel.
4Și Moab le-a spus bătrânilor lui Madian: Acum, această mulțime va linge pe toți [cei ce sunt] de jur împrejurul nostru, precum boul linge iarba câmpului. Și Balac, fiul lui Țipor, [era] împăratul moabiților în acel timp.
5De aceea a trimis mesageri la Balaam, fiul lui Beor, la Petor, care [este] lângă râul din țara copiilor poporului său, pentru a-l chema, spunând: Iată, a ieșit un popor din Egipt; iată, ei acoperă fața pământului și s-au așezat înaintea mea;
6Vino, te rog, blestemă-mi pe acest popor, (căci ei [sunt] prea puternici pentru mine, poate că voi învinge;) [ca] să îi batem și [ca] să îi alungăm din țară; căci știu că pe cine binecuvântezi tu, [este] binecuvântat, și pe cine blestemi tu, este blestemat.
7Și bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat cu răsplățile pentru ghicire în mâna lor; și au venit la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac.
8Și el le-a spus: Rămâneți aici în această noapte și vă voi aduce vorbă din nou, precum DOMNUL îmi va vorbi și prinții lui Moab au rămas cu Balaam.
9Și Dumnezeu a venit la Balaam și a spus: Cine [sunt] acești oameni [găzduiți] la tine?
10Și Balaam i-a spus lui Dumnezeu: Balac, fiul lui Țipor, împăratul lui Moab, a trimis la mine, [spunând:]
11Iată, a ieșit din Egipt un popor care acoperă fața pământului, vino acum, blestemă-i [pentru ]mine; poate că voi fi în stare să îi înving și să îi alung.
12Și Dumnezeu i-a spus lui Balaam: Să nu mergi cu ei; să nu blestemi poporul, pentru că ei [sunt] binecuvântați.
13Și Balaam s-a sculat dimineața și a spus prinților lui Balac: Întoarceți-vă în țara voastră, pentru că DOMNUL refuză să îmi dea voie să merg cu voi.
14Și prinții lui Moab s-au ridicat și au mers la Balac și au spus: Balaam refuză să vină cu noi.
15¶ Și Balac a trimis din nou prinți, mai mulți și demni de mai multă cinste decât ceilalți.
16Și ei au venit la Balaam și i-au spus: Astfel spune Balac, fiul lui Țipor: Te rog, nu lăsa nimic să te împiedice de a veni la mine;
17Pentru că foarte mult te voi onora și voi face orice îmi spui, vino de aceea, te rog, blestemă-mi acest popor.
18Și Balaam a răspuns și a spus servitorilor lui Balac: Dacă Balac mi-ar da casa lui plină de argint și aur, eu nu pot trece peste cuvântul DOMNULUI Dumnezeul meu, pentru a face mai puțin sau mai mult.
19De aceea acum, vă rog, rămâneți și voi aici în această noapte, ca să știu ce îmi va spune mai mult DOMNUL.
20Și Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopții și i-a spus: Dacă bărbații vin să te cheme, scoală-te [și] du-te cu ei; dar totuși cuvântul pe care ți-l voi spune: Acela să îl faci.
21Și Balaam s-a sculat dimineața și și-a înșeuat măgărița și a mers cu prinții lui Moab.
22¶ Și mânia lui Dumnezeu s-a aprins pentru că el s-a dus și îngerul DOMNULUI a stat în picioare pe cale ca potrivnic împotriva lui. Acum el călărea pe măgărița sa și [cei] doi servitori ai lui [erau] cu el.
23Și măgărița a văzut îngerul DOMNULUI stând în picioare pe cale și sabia lui trasă în mâna sa și măgărița s-a abătut afară de pe cale și a intrat în câmp; și Balaam a lovit măgărița să o întoarcă pe cale.
24Dar îngerul DOMNULUI a stat pe o cărare a viilor, un zid [fiind] de această parte și un zid de cealaltă parte.
25Și când măgărița a văzut îngerul DOMNULUI, s-a trântit de zid și a turtit piciorul lui Balaam de zid și el a lovit-o din nou.
26Și îngerul DOMNULUI a mers mai departe și a stat în picioare într-un loc strâmt, unde nu [era] drum să întorci nici la dreapta nici la stânga.
27Și când măgărița a văzut pe îngerul DOMNULUI, a căzut sub Balaam și mânia lui Balaam s-a aprins și el a lovit măgărița cu un toiag.
28Și DOMNUL a deschis gura măgăriței și ea a spus lui Balaam: Ce ți-am făcut, că m-ai lovit de aceste trei ori?
29Și Balaam a spus măgăriței: Pentru că m-ai batjocorit, de ar fi fost o sabie în mâna mea te-aș fi ucis chiar acum.
30Iar măgărița i-a spus lui Balaam: Nu [sunt] eu măgărița ta, pe care ai călărit de când [am fost] a ta până în această zi? Obișnuiam vreodată să îți fac astfel? Iar el a spus: Nu.
31Atunci DOMNUL a deschis ochii lui Balaam și el a văzut pe îngerul DOMNULUI stând în picioare pe cale și sabia lui trasă în mâna lui și și-a plecat capul și s-a aruncat cu fața sa [la pământ].
32Și îngerul DOMNULUI i-a spus: Pentru ce ți-ai lovit măgărița de aceste trei ori? Iată, am ieșit să stau împotriva ta, deoarece calea [ta] este perversă înaintea mea,
33Și măgărița m-a văzut și s-a abătut de la mine de aceste trei ori, dacă nu s-ar fi abătut de la mine, cu siguranță te-aș fi ucis și pe ea aș fi lăsat-o vie.
34Și Balaam a spus îngerului DOMNULUI: Am păcătuit, pentru că nu am știut că stai în cale împotriva mea; acum de aceea dacă aceasta te nemulțumește, mă voi întoarce înapoi.
35Și îngerul DOMNULUI i-a spus lui Balaam: Du-te cu acești bărbați, dar numai cuvântul pe care ți-l voi spune, acela să îl vorbești. Astfel Balaam a mers cu prinții lui Balac.
36¶ Și când Balac a auzit că a venit Balaam, a ieșit să îl întâlnească la o cetate a lui Moab, care [este] pe granița Arnonului, care [este] în ținutul cel mai îndepărtat.
37Și Balac i-a spus lui Balaam: Nu am trimis la tine cu stăruință ca să te cheme? Pentru ce nu ai venit la mine? Nu sunt eu în stare să te onorez?
38Și Balaam i-a spus lui Balac: Iată, am venit la tine, am eu vreo putere în vreun fel să spun ceva? cuvântul pe care Dumnezeu îl pune în gura mea, aceea voi vorbi.
39Și Balaam a mers cu Balac și au venit la Chiriat-Huțot.
40Și Balac a oferit boi și oi și a trimis la Balaam și la prinții care [erau] cu el.
41Și s-a întâmplat, a doua zi, că Balac a luat pe Balaam și l-a urcat la înălțimile lui Baal, ca de acolo să vadă [până și] cea mai îndepărtată [margine] a poporului.