1Și tot poporul s-a adunat ca un singur om, în strada, care [era] în fața porții apelor; și ei i-au vorbit lui Ezra, scribul, să aducă [el] cartea legii lui Moise, pe care DOMNUL o poruncise lui Israel.
2Și Ezra, preotul, a adus legea înaintea adunării, atât a bărbaților cât și a femeilor și a tuturor celor care puteau auzi cu înțelegere, în cea dintâi zi a lunii a șaptea.
3Și a citit din ea în fața străzii care [era] înaintea porții apelor de dimineață până la amiază, înaintea bărbaților și a femeilor și a celor care puteau înțelege; și urechile întregului popor erau [atente ]la cartea legii.
4Și Ezra, scribul, stătea în picioare pe o platformă de lemn, pe care o făcuseră pentru [această ]ocazie; și lângă el stăteau în picioare Matitia și Șema și Anaia și Urie și Hilchia și Maaseia, la dreapta lui; și la stânga lui Pedaia și Mișael și Malchiia și Hașum și Hașbadana, Zaharia [și] Meșulam.
5Și Ezra a deschis cartea înaintea ochilor întregului popor; (pentru că el era deasupra întregului popor;) și, când a deschis-o, tot poporul s-a ridicat în picioare;
6Și Ezra a binecuvântat pe DOMNUL, pe marele Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns: Amin, Amin, ridicându-și mâinile; și și-au plecat capetele și s-au închinat DOMNULUI cu fețele [lor ]la pământ.
7De asemenea Ieșua și Bani și Șerebia, Iamin, Acub, Șabetai, Hodiia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia și leviții au făcut pe popor să înțeleagă legea; și poporul [stătea] [în picioare ]la locul său.
8Astfel ei citeau lămurit în cartea legii lui Dumnezeu, și [îi] dădeau înțelesul și [îi ]făceau să înțeleagă citirea.
9¶ Și Neemia, care [este] Tirșata, și Ezra, preotul și scribul, și leviții care învățau poporul, au spus către tot poporul: Această zi [este] sfântă pentru DOMNUL Dumnezeul vostru, nu jeliți, nici nu plângeți. Pentru că tot poporul plângea, când au auzit cuvintele legii.
10Atunci el le-a spus: Duceți-vă, mâncați grăsimea și beți dulceața și trimiteți porții la cei pentru care nimic nu este pregătit, pentru că [această] zi[ este] sfântă pentru DOMNUL nostru; și să nu vă pară rău, pentru că bucuria DOMNULUI este tăria voastră.
11Și leviții au liniștit tot poporul, spunând: Tăceți, pentru că ziua[ este] sfântă; și nu fiți mâhniți.
12Și tot poporul s-a dus să mănânce și să bea și să trimită porții și să facă mare bucurie, pentru că înțeleseseră cuvintele care le fuseseră vestite.
13¶ Și a doua zi s-au adunat mai marii părinților întregului popor, preoții și leviții, la Ezra, scribul, pentru a înțelege cuvintele legii.
14Și au găsit scris în legea pe care DOMNUL o poruncise prin Moise, copiilor lui Israel, că trebuie[ ]să locuiască în colibe la sărbătoarea lunii a șaptea;
15Și că trebuie[ ]să vestească și să facă cunoscut în toate cetățile lor și în Ierusalim, spunând: Ieșiți la munte și aduceți ramuri de măslin și ramuri de pin și ramuri de mirt și ramuri de palmier și ramuri de copaci stufoși, pentru a face colibe, precum [este] scris.
16Astfel poporul a ieșit și [le-]a adus și și-au făcut colibe, fiecare pe acoperișul casei[ ]lui și în curțile lor și în curțile casei lui Dumnezeu și în strada porții apelor și în strada porții lui Efraim.
17Și toată adunarea celor care se întorseseră din captivitate și-au făcut colibe și au șezut în colibe, pentru că din zilele lui Ieșua, fiul lui Nun, până în acea zi copiii lui Israel nu făcuseră astfel. Și a fost foarte mare veselie.
18De asemenea zi de zi, din ziua întâi până în ultima zi, el a citit în cartea legii lui Dumnezeu. Și au ținut sărbătoarea șapte zile; și în a opta zi [a fost ]o adunare solemnă, conform rânduielii.