8Și centurionul răspunzând a zis: Doamne, nu sunt demn să intri sub acoperișul meu, ci spune numai un cuvânt și servitorul meu va fi vindecat.
9Fiindcă și eu sunt om sub autoritate, având sub mine soldați; și spun unuia: Du-te și se duce; și altuia: Vino și vine; și robului meu: Fă aceasta și face.
10Când a auzit Isus, s-a minunat și a spus celor ce [îl] urmau: Adevărat vă spun, nu am găsit așa o credință nici chiar în Israel.
11Și vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și se vor așeza cu Avraam și Isaac și Iacob în împărăția cerului.
12Dar copiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
13Și Isus a spus centurionului: Du-te și ți se va face cum ai crezut. Și servitorul lui a fost vindecat în ora aceea.
14¶ Și când a ajuns Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând și cu febră.
15Și i-a atins mâna și a lăsat-o febra; și s-a ridicat și le-a servit.
16Și când s-a înserat, au adus la el pe mulți posedați de draci; și a scos duhurile prin cuvânt și a vindecat pe toți bolnavii;
17Ca să se împlinească ce fusese spus prin Isaia, profetul, care a zis: El însuși a luat neputințele noastre și a purtat bolile [noastre].
18¶ Și când a văzut Isus mulțimi mari în jurul lui, a poruncit să meargă de cealaltă parte.
19Și un anume scrib a venit și i-a spus: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge.
20Și Isus i-a spus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să [își] culce capul.
21Și un altul dintre discipolii săi i-a spus: Doamne, lasă-mă întâi să mă duc și să îl înmormântez pe tatăl meu.
22Dar Isus i-a spus: Urmează-mă! Și lasă morții să își înmormânteze morții.
23¶ Și după ce s-a îmbarcat într-o corabie, discipolii săi l-au urmat.
24Și iată, s-a stârnit pe mare o furtună puternică încât corabia era acoperită de valuri, dar el dormea.
25Și discipolii lui au venit la [el] și l-au trezit, spunând: Doamne, salvează-ne, pierim.
26Iar el le-a spus: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi ridicându-se, a mustrat vânturile și marea; și s-a făcut o liniște mare.
27Iar oamenii se minunau, spunând: Ce fel de om este acesta, că până și vânturile și marea ascultă de el?
28¶ Și când a ajuns el de partea cealaltă în ținutul Gherghesenilor, l-au întâmpinat doi posedați de draci, foarte periculoși, ieșind din morminte, încât nimeni nu era în stare să treacă pe acea cale.
29Și iată, strigau, spunând: Ce avem noi de a face cu tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de timp?
30Și mai departe de ei era o turmă cu mulți porci păscând.
31Așa că dracii îl implorau, spunând: Dacă ne scoți [din ei,] lasă-ne să ne ducem în turma de porci.
32Și le-a spus: Duceți-vă. Și după ce au ieșit, s-au dus în turma de porci; și iată, toată turma de porci s-a aruncat furios în jos, pe râpă, în mare și au pierit în ape.
33Și cei care îi pășteau[ ]au fugit; și, ducându-se în cetate au povestit tot și cele întâmplate cu cei posedați de draci.
34Și, iată, toată cetatea a ieșit să îl întâmpine pe Isus; și când l-au văzut, [l]-au implorat să plece din ținuturile lor.