1Și când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, la muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis înainte doi discipoli,
2Spunându-le: Mergeți în satul dinaintea voastră și imediat veți găsi o măgăriță legată și un măgăruș cu ea; dezlegați-[i] și aduceți-[i] la mine.
3Și dacă cineva vă spune ceva, veți zice: Domnul are nevoie de ei; și imediat îi va trimite.
4Toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul, care a zis:
5Spuneți fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și șezând pe o măgăriță și pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.
6Și discipolii s-au dus și au făcut precum le poruncise Isus.
7Și au adus măgărița și măgărușul și și-au pus peste ei hainele și [l]-au așezat pe ele.
8Și o mulțime foarte mare își așterneau hainele pe cale; iar alții tăiau ramuri din copaci și [le ]așterneau pe cale.
9Și mulțimile care mergeau înainte și care veneau în urmă strigau, spunând: Osana Fiului lui David; Binecuvântat [este] cel ce vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte.
10Și când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, spunând: Cine este acesta?
11Și mulțimile spuneau: Acesta este Isus, profetul din Nazaretul Galileii.
12¶ Și Isus a intrat în templul lui Dumnezeu și a aruncat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,
13Și le-a spus: Este scris: Casa mea se va chema casa rugăciunii; dar voi ați făcut [din] ea o peșteră de tâlhari.
14Și orbii și șchiopii au venit la el în templu; și i-a vindecat.
15Și când preoții de seamă și scribii au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în templu și spunând: Osana Fiului lui David, s-au supărat foarte mult,
16Și i-au spus: Auzi ce spun aceștia? Și Isus le-a zis: Da, nu ați citit niciodată: Din gura pruncilor și a celor ce sug ți-ai împlinit laudă?
17Și i-a lăsat și a ieșit din cetate în Betania; și a înnoptat acolo.
18¶ Și dimineața pe când se întorcea în cetate, a flămânzit.
19Și când a văzut un smochin pe cale, a venit la el și nu a găsit nimic în el decât numai frunze și i-a spus: Să nu mai fie rod în tine de acum încolo pentru totdeauna. Și imediat smochinul s-a uscat.
20Și când au văzut discipolii s-au minunat, spunând: Cât de repede s-a uscat smochinul!
21Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat vă spun: Dacă aveți credință și nu vă îndoiți, veți face nu numai [ce s-a făcut] smochinului, ci chiar dacă spuneți acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; se va face.
22Și toate lucrurile, orice veți cere în rugăciune, crezând, veți primi.
23¶ Și după ce a intrat în templu, preoții de seamă și bătrânii poporului au venit la el pe când învăța[ poporul] și au spus: Cu ce autoritate faci [tu] acestea? Și cine ți-a dat această autoritate?
24Și Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru, pe care dacă mi-l veți spune, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.
25Botezul lui Ioan, de unde a fost? Din cer, sau de la oameni? Dar ei discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
26Dar dacă vom spune: De la oameni; ne temem de popor; fiindcă toți îl consideră pe Ioan ca profet.
27Și i-au răspuns lui Isus și au zis: Nu putem spune. Și el le-a spus: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28¶ Dar ce gândiți voi? Un om avea doi fii; și a venit la primul și a spus: Fiule, du-te, lucrează astăzi în via mea.
29[Iar] el a răspuns și a zis: Refuz [să mă duc]; dar pe urmă, s-a pocăit și s-a dus.
30Și a venit la al doilea și a spus tot așa. Și el a răspuns și a zis: Eu [mă duc], domnule. Și nu s-a dus.
31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? [Iar] ei i-au spus: Primul. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că: Vameșii și curvele merg în împărăția lui Dumnezeu înaintea voastră.
32Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut; dar vameșii și curvele l-au crezut; și voi, văzând[ aceasta], nu v-ați pocăit mai apoi ca să îl credeți.
33¶ Ascultați altă parabolă: Era un anume gospodar care a sădit o vie. Și a împrejmuit-o cu un gard și a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată;
34Și când anotimpul roadelor s-a apropiat, a trimis pe robii săi la viticultori, ca să primească din roadele acesteia.
35Dar viticultorii i-au prins pe robii lui și pe unul l-au bătut și pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au împroșcat cu pietre.
36Din nou a trimis alți robi, mai mulți decât primii; iar ei le-au făcut la fel.
37Dar în cele din urmă a trimis la ei pe fiul său, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.
38Dar viticultorii, văzând pe fiul, au spus între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să îl ucidem și să punem stăpânire pe moștenirea lui.
39Și l-au prins și [l]-au scos în afara viei și [l]-au ucis.
40Așadar când vine domnul viei, ce va face el acelor viticultori?
41Ei îi spun: Pe oamenii aceia răi îi va nimici groaznic și își va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la timpurile lor.
42Isus le-a spus: Nu ați citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului [temeliei]; DOMNUL a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?
43Din această cauză vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unei națiuni care va aduce roadele ei.
44Și oricine va cădea peste această piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea, îl va spulbera.
45Și când preoții de seamă și fariseii au auzit parabolele lui, au priceput că [Isus] vorbea despre ei.
46Și au căutat să pună mâna pe el [dar] s-au temut de mulțimi, pentru că îl considerau ca profet.