1Și au ajuns de partea cealaltă a mării, în ținutul Gadarenilor.
2Și când a ieșit din corabie, îndată l-a întâlnit un om [ieșit ]din morminte, cu un duh necurat,
3Care [își] avea locuința printre morminte; și nimeni nu îl putea lega, nici măcar cu lanțuri;
4Pentru că el fusese deseori legat cu cătușe și lanțuri și lanțurile au fost rupte de către el și cătușele zdrobite în bucăți; și [nimeni] nu a fost în stare să îl îmblânzească.
5Și totdeauna, noapte și zi, era în munți și în morminte, strigând și tăindu-se cu pietre.
6Dar când l-a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s-a închinat,
7Și a strigat cu voce tare și a spus: Ce am eu a face cu tine, Isuse, Fiul Dumnezeului cel preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, să nu mă chinuiești;
8Fiindcă îi spusese: Ieși din omul [acesta], duh necurat.
9Și l-a întrebat: Care [este] numele tău? Iar el a răspuns, zicând: Numele meu [este] Legiune, căci suntem mulți.
10Și l-a implorat mult să nu îi trimită afară din ținut.
11Și acolo, aproape de munți, era o turmă mare de porci păscând.
12Și toți dracii l-au implorat, spunând: Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei.
13Și îndată Isus le-a dat voie să plece. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a aruncat furios în jos pe râpă în mare (erau cam două mii) și s-au înecat în mare.
14Și cei ce pășteau porcii au fugit și au povestit în cetate și în ținut. Iar [oamenii] au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.
15Și au venit la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese posedat de drac și a avut legiunea, șezând și îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut.
16Și cei ce au văzut, le-au spus cum s-a întâmplat cu cel ce fusese posedat de draci și despre porci.
17Și au început să îl roage să plece afară din ținuturile lor.
18Și când el s-a urcat în corabie, cel ce fusese posedat de drac l-a implorat să fie cu el.
19Totuși Isus nu l-a lăsat, ci i-a spus: Du-te acasă la prietenii tăi și povestește-le ce lucruri mari a făcut Domnul pentru tine și [cum] a avut milă de tine.
20Iar el a plecat și a început să vestească în Decapole ce lucruri mari a făcut Isus pentru el; și toți se minunau.
21¶ Și după ce Isus a trecut din nou de partea cealaltă, cu corabia, s-au adunat mulți oameni la el; și el era lângă mare.
22Și iată, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair; și când l-a văzut, a căzut la picioarele lui,
23Și l-a implorat mult, spunând: Fetița mea zace pe moarte, vino [te rog] și pune-ți mâinile pe ea, ca să fie vindecată; și va trăi.
24Și [Isus] s-a dus cu el; și mulți oameni îl urmau și îl îmbulzeau.
25Și o anume femeie, cu o scurgere de sânge de doisprezece ani,
26Și [care ]suferise multe lucruri de la mulți doctori și cheltuise tot ce avusese și nu se îmbunătățise nimic, ci mai degrabă [îi ]mergea mai rău,
27Când a auzit despre Isus, a venit în mulțime, în spatele [lui] și i-a atins haina.
28Fiindcă spunea: Dacă i-aș atinge hainele doar, voi fi sănătoasă.
29Și îndată, izvorul sângerării ei a secat; și a simțit în trupul [ei] că a fost vindecată de acea boală.
30Și Isus, cunoscând îndată în el însuși [că] o putere a ieșit din el, s-a întors în mulțime și a spus: Cine mi-a atins hainele?
31Și discipolii lui i-au spus: Vezi mulțimea îmbulzindu-te și spui: Cine m-a atins?
32Iar el s-a uitat de jur împrejur să o vadă pe cea care a făcut acest lucru.
33Dar femeia, temându-se și tremurând, cunoscând ce s-a făcut în ea, a venit și i s-a prosternat în fața lui și i-a spus tot adevărul.
34Iar el i-a spus: Fiică, credința ta te-a făcut sănătoasă; mergi în pace și fii vindecată de boala ta.
35Pe când el încă vorbea, au venit de la [casa] conducătorului sinagogii [unii] care spuneau: Fiica ta este moartă; pentru ce îl mai tulburi pe Învățătorul?
36Dar îndată ce Isus a auzit cuvântul rostit, i-a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai.
37Și nu a lăsat pe niciunul să îl însoțească, decât pe Petru și Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
38Și a venit la casa conducătorului sinagogii și a văzut tumultul și pe cei ce plângeau și boceau mult.
39Și după ce a intrat, le-a spus: De ce faceți tumult și plângeți? Copila nu este moartă, ci doarme.
40Și au râs de el în batjocură. Dar după ce i-a scos pe toți afară, el a luat pe tatăl și pe mama copilei și pe cei ce erau cu el și a intrat acolo unde zăcea copila.
41Și luând copila de mână i-a spus: Talita cumi; care este tradus: Fetițo, îți spun, ridică-te.
42Și îndată fetița s-a sculat și a umblat, fiindcă avea doisprezece ani. Iar ei erau înmărmuriți cu mare uimire.
43Și le-a poruncit cu strictețe ca nimeni să nu știe aceasta; și a poruncit să îi fie dat ceva de mâncare.