1Și s-a sculat de acolo și a venit în ținuturile Iudeii prin partea de dincolo a Iordanului: și din nou au mers mulțimi la el; și așa cum era obișnuit, i-a învățat din nou.
2Și fariseii au venit la el și l-au întrebat, ispitindu-l: Este legiuit unui bărbat să divorțeze de soția [lui]?
3Iar el a răspuns și le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4Și au spus: Moise a permis să scrie o carte de despărțire și să divorțeze de [ea].
5Iar Isus a răspuns și le-a zis: Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el acest precept.
6Dar de la începutul creației Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască.
7Din această cauză va lăsa un bărbat pe tatăl său și pe mama [sa] și se va lipi de soția sa.
8Și cei doi vor fi un singur trup; așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9De aceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.
10Și în casă, discipolii lui l-au întrebat din nou despre același [lucru].
11Iar el le-a spus: Oricine va divorța de soția lui și se va căsători cu alta, comite adulter împotriva ei.
12Și dacă o femeie va divorța de soțul ei și va fi căsătorită cu altul, ea comite adulter.
13¶ Și i-au adus copilași ca să îi atingă, dar discipolii i-au mustrat pe aceia care [îi] aduceau.
14Iar Isus, văzând, s-a supărat foarte mult și le-a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.
15Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.
16Și luându-i în brațe, [și]-a pus mâinile peste ei și i-a binecuvântat.
17¶ Și după ce a ieșit la drum, a venit unul alergând și a îngenuncheat înaintea lui și l-a întrebat: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă?
18Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu [este] bun decât unul, [adică,] Dumnezeu.
19Poruncile le cunoști: Să nu comiți adulter, Să nu ucizi, Să nu furi, Să nu aduci mărturie falsă, Să nu înșeli, Să onorezi pe tatăl tău și pe mama [ta].
20Iar el a răspuns și i-a zis: Învățătorule, toate acestea le[-]am păzit din tinerețea mea.
21Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit și i-a spus: Un lucru îți lipsește; du-te, vinde orice ai și dă săracilor și vei avea tezaur în cer; și ridicând crucea, vino și urmează-mă.
22Iar el s-a întristat la acel cuvânt și a plecat mâhnit, pentru că avea multe averi.
23Și Isus uitându-se împrejur, le-a spus discipolilor săi: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății.
24Și discipolii au fost înmărmuriți la cuvintele lui. Iar Isus răspunde din nou și le zice: Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu.
25Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în împărăția lui Dumnezeu.
26Și au fost înmărmuriți peste măsură, spunând între ei: Atunci cine poate fi salvat?
27Și Isus uitându-se la ei, spune: La oameni [este] imposibil, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt posibile.
28Atunci Petru a început să îi spună: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.
29Iar Isus a răspuns și a zis: Adevărat vă spun: Nu este niciun om care a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii, sau pământuri, din cauza mea și a evangheliei,
30Și [care] să nu primească cumva însutit acum în acest timp, case și frați și surori și mame și copii și pământuri, cu persecuții; și în lumea ce vine, viață eternă.
31Dar mulți [care sunt] cei dintâi vor fi cei de pe urmă și cei de pe urmă vor fi cei dintâi.
32¶ Și erau pe cale, urcându-se la Ierusalim; și Isus mergea înaintea lor; și erau uimiți; și pe când îl urmau, le era teamă. Și i-a strâns din nou pe cei doisprezece și a început să le spună ce lucruri i se vor întâmpla,
33[Spunând:] Iată, ne urcăm la Ierusalim; și Fiul omului va fi predat marilor preoți și scribilor; și îl vor condamna la moarte și îl vor preda neamurilor.
34Și îl vor batjocori și îl vor biciui și îl vor scuipa și îl vor ucide; și a treia zi va învia.
35¶ Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el, spunând: Învățătorule, voim ca să ne faci ce vom cere.
36Iar el le-a spus: Ce voiți să vă fac?
37Iar ei i-au spus: Dă-ne ca să ședem unul la dreapta ta și celălalt la stânga ta, în gloria ta.
38Dar Isus le-a spus: Nu știți ce cereți. Puteți bea paharul pe care îl beau eu? Și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu?
39Iar ei i-au spus: Putem. Iar Isus le-a spus: Într-adevăr veți bea paharul pe care îl beau eu; și cu botezul cu care sunt botezat eu, veți fi botezați;
40Dar a ședea la dreapta și la stânga mea nu este al meu a da; ci [va fi dat celor] pentru care a fost pregătit.
41Și după ce au auzit cei zece, au început să se supere foarte mult pe Iacov și Ioan.
42Dar Isus, chemându-i, le spune: Știți că toți cei socotiți că domnesc peste neamuri exercită domnie asupra lor; și mai marii lor exercită autoritate asupra lor.
43Dar între voi nu va fi așa; ci oricine voiește să devină mare printre voi, va fi servitorul vostru.
44Și oricine dintre voi voiește să devină primul, va fi rob tuturor.
45Căci chiar Fiul omului a venit nu ca să fie servit, ci ca să servească și ca să-și dea viața, o răscumpărare pentru mulți.
46¶ Și au venit la Ierihon; și pe când ieșea el din Ierihon cu discipolii săi și [cu] o mare mulțime, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea lângă drumul mare cerșind.
47Și auzind că era Isus din Nazaret, a început să strige și spunea: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine.
48Și mulți îi porunceau să tacă; dar el striga și mai mult: Fiul lui David, ai milă de mine.
49Și Isus oprindu-se a poruncit să fie chemat. Și au chemat pe orb, spunându-i: Îndrăznește, ridică-te, el te cheamă.
50Și el, aruncându-și haina, s-a sculat și a venit la Isus.
51Și Isus, răspunzând, îi zice: Ce voiești să îți fac? Iar orbul i-a spus: Doamne, să primesc vedere.
52Și Isus i-a spus: Du-te; credința ta te-a făcut sănătos. Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat pe Isus pe cale.