1Atunci toți vameșii și păcătoșii s-au apropiat de el să îl audă.
2Și fariseii și scribii cârteau, spunând: Acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.
3Și le-a zis această parabolă, spunând:
4Care om dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una dintre ele, nu [le] lasă [pe] [celelalte] nouăzeci și nouă în pustie și merge după cea care este pierdută până o găsește?
5Și după ce a găsit[-o], [o] pune pe umeri, bucurându-se.
6Și când vine acasă, cheamă la un loc prietenii și vecinii, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit oaia mea pierdută.
7Vă spun că tot așa va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de pocăință.
8Sau, care femeie, având zece arginți, dacă pierde un argint, nu aprinde o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când [îl ]găsește?
9Și după ce [îl] găsește, cheamă la un loc prietenele și vecinele, spunând: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit argintul pe care l-am pierdut.
10La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
11¶ Și a spus: Un anumit om avea doi fii;
12Și cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce [îmi] revine. Iar [tatăl] le-a împărțit avutul [său].
13Și nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul și a călătorit într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind destrăbălat.
14Și după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea țară; și el a început să ducă lipsă.
15Și s-a dus și s-a alipit de un cetățean al acelei țări; iar [acela] l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci.
16Și ar fi dorit să își umple pântecele cu roșcovele pe care le mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea.
17Și când și-a venit în fire, a spus: Câți angajați ai tatălui meu au pâine din abundență iar eu pier de foame!
18Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta,
19Și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi.
20Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar pe când era el încă foarte departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat.
21Iar fiul i-a spus: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău.
22Dar tatăl le-a spus robilor săi: Aduceți cea mai bună robă și îmbrăcați-l; și puneți un inel pe mâna lui și sandale în picioare;
23Și aduceți aici vițelul îngrășat și tăiați[-l]; și să mâncăm și să ne veselim;
24Pentru că acest fiu al meu era mort și este iarăși viu; și a fost pierdut și este găsit. Și au început să se veselească.
25Dar fiul lui mai mare era în câmp; și pe când venea și se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri.
26Și a chemat pe unul dintre servitori și a întrebat ce înseamnă acestea.
27Iar el i-a spus: Fratele tău a venit; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat pentru că l-a primit sănătos și teafăr.
28Dar el s-a mâniat și a refuzat să intre; de aceea tatăl său, ieșind, îl ruga [să intre].
29Dar el, răspunzând, [i]-a zis tatălui [său]: Iată, [de] acești mulți ani te servesc, nici nu ți-am încălcat porunca niciodată; și totuși, mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
30Dar când a sosit acest fiu al tău, care ți-a mâncat bunurile cu curvele, ai tăiat pentru el vițelul îngrășat.
31Iar el i-a spus: Fiule, tu ești întotdeauna cu mine și tot ce am este al tău.
32Dar se cuvenea să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și este iarăși viu; și era pierdut și este găsit.