2Dacă un suflet păcătuiește și face o fărădelege împotriva DOMNULUI și minte pe aproapele său în ceea ce i-a fost încredințat să păstreze, sau în părtășie, sau într-un lucru luat prin violență, sau și-a înșelat aproapele;
3Sau a găsit ceea ce era pierdut și minte referitor la aceasta și jură în mod fals, în oricare din toate acestea, pe care omul le face, păcătuind în acestea,
4Atunci [astfel] să fie, deoarece a păcătuit și este vinovat, să restaureze ceea ce a luat în mod violent, sau lucrul pe care l-a dobândit în mod înșelător, sau ceea ce i-a fost predat să păstreze, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit,
5Sau tot despre ceea ce a jurat în mod fals, să restaureze întru totul și să adauge a cincea parte în plus la acesta, [și] să îl dea celui ce îi aparține în ziua ofrandei sale pentru fărădelege.
6Și să aducă DOMNULUI ofranda sa pentru fărădelege, un berbec fără cusur din turmă, cu prețuirea ta, ca ofrandă pentru fărădelege, [adusă] preotului;
7Și preotul să facă ispășire pentru el înaintea DOMNULUI și să fie iertat pentru orice lucru, tot ceea ce el a făcut în fărădelege.
8¶ Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
9Poruncește lui Aaron și fiilor săi, zicând: Aceasta [este] legea ofrandei arse: [Este] ofranda arsă, din cauza arderii [ei] pe altar toată noaptea, până dimineața, și focul altarului să ardă [continuu] pe el.
10Și preotul să se îmbrace cu hainele sale de in și izmenele sale de in să le pună peste carnea sa, și să ridice cenușa pe care focul a mistuit-o cu ofranda arsă pe altar, și să o pună lângă altar.
11Și să își scoată hainele și să se îmbrace cu alte haine, și să care cenușa în afara taberei la un loc curat.
12Și focul de pe altar să ardă pe el; să nu se stingă; și preotul să ardă lemne pe el în fiecare dimineață și să pună în ordine, peste acestea, ofranda arsă; și să ardă pe el grăsimea ofrandelor de pace.
13Focul să ardă continuu pe altar; să nu se stingă niciodată.
14¶ Și aceasta este legea darului de mâncare: fiii lui Aaron să îl aducă înaintea DOMNULUI, înaintea altarului.
15Și să își ia din el o mână plină de făină, din darul de mâncare și din untdelemnul ei, și toată tămâia care [este] deasupra darului de mâncare și să ardă pe altar, [ca] aromă dulce, amintirea lui, [adusă] DOMNULUI.
16Și rămășița lui, Aaron și fiii săi să o mănânce, cu azime să fie aceasta mâncată în locul sfânt; în curtea tabernacolului întâlnirii să o mănânce.
17Să nu fie copt cu dospeală. Eu l-am dat [lor ca] parte [a lor] din ofrandele mele făcute prin foc; [este] preasfânt, precum [este] ofranda pentru păcat și ofranda pentru fărădelege.
18Toți cei de parte bărbătească, dintre copiii lui Aaron, să mănânce din acesta. [Este] un statut pentru totdeauna în generațiile voastre, referitor la ofrandele DOMNULUI făcute prin foc; fiecare [bărbat] ce le atinge să fie sfânt.
19Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
20Acesta [este] darul lui Aaron și al fiilor săi, pe care să îl aducă DOMNULUI în ziua în care este uns; a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii ca un continuu dar de mâncare, jumătate din ea dimineața și jumătate din ea, noaptea.
21Într-o tavă să fie făcut cu untdelemn, [și când este] copt să îl aduci înăuntru, [și] bucățile coapte din darul de mâncare să le oferi [ca] aromă dulce DOMNULUI.
22Și preotul, dintre fiii lui, care este uns în locul lui, să îl aducă, acesta este un statut pentru totdeauna [adus] DOMNULUI, să fie ars în întregime.
23Pentru ca fiecare dar de mâncare, pentru preot, să fie ars în întregime, acesta să nu fie mâncat.
24¶ Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
25Vorbește lui Aaron și fiilor săi, spunând: Aceasta este legea ofrandei pentru păcat: În locul unde ofranda arsă este înjunghiată, să fie [și] ofranda pentru păcat înjunghiată, înaintea DOMNULUI, ea [este] preasfântă.
26Preotul, care o aduce pentru păcat să o mănânce, în locul sfânt să fie mâncată, în curtea tabernacolului întâlnirii.
27Orice va atinge carnea acesteia să fie sfânt; și când este stropit din sângele ei peste orice haină, tu să speli ce a fost stropit în locul sfânt.
28Dar vasul de lut în care aceasta este fiartă să fie spart; și dacă este fiartă într-o oală de aramă, aceasta să fie deopotrivă frecată și clătită în apă.
29Toți cei de parte bărbătească dintre preoți să o mănânce, aceasta [este] preasfântă.
30Și nicio ofrandă pentru păcat, din care este adus sânge în tabernacolul întâlnirii pentru [a face] împăcare [cu el] în [locul] sfânt, să nu fie mâncată, să fie arsă în foc.