1Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise în muntele Sinai, zicând:
2Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Când veți ajunge în țara pe care v-o dau, țara să țină un sabat DOMNULUI.
3Șase ani să semeni câmpul tău și șase ani să tai via ta și să aduni rodul lor;
4Dar în al șaptelea an să fie un sabat al odihnei pământului, un sabat pentru DOMNUL, să nu semeni câmpul tău, nici să nu tai via ta.
5Ceea ce crește de la sine din secerișul tău să nu seceri, nici să nu strângi ciorchinii din via ta netăiată, pentru că este un an al odihnei pământului.
6Și sabatul pământului să fie mâncare pentru voi; pentru tine și pentru servitorii tăi și pentru servitoarele tale și pentru angajații tăi și pentru străinul tău care locuiește temporar cu tine,
7Și pentru vitele tale și pentru animalele tale care [sunt] pe pământul tău, tot rodul lui să fie mâncare.
8¶ Și să îți numeri șapte sabate ale anilor, de șapte ori șapte ani; și durata celor șapte sabate ale anilor să îți fie ție de patruzeci și nouă de ani.
9Atunci să faci să sune tare trâmbița jubileului în [ziua] a zecea a lunii a șaptea, în ziua ispășirii să faceți să sune trâmbița prin toată țara voastră.
10Și să sfințiți [fiecare] al cincizecilea an și să vestiți libertate prin [toată] țara tuturor locuitorilor ei, acesta să vă fie un jubileu; și să întoarceți înapoi, pe fiecare om, la moștenirea lui și să întoarceți înapoi pe fiecare om la familia lui.
11Un jubileu să vă fie al cincizecilea an, nici să nu semănați, nici să nu secerați ceea ce crește de la sine, nici să nu strângi [ciorchinii] viei tale netăiate.
12Pentru că este jubileul; acesta să fie sfânt pentru voi, să mâncați rodul lui [care ]iese din câmp.
13În anul acestui jubileu să întoarceți înapoi, pe fiecare bărbat, la posesiunea lui.
14Și dacă vinzi orice aproapelui tău, sau cumperi [ceva] din mâna aproapelui tău, să nu vă oprimați unul pe altul,
15Conform cu numărul anilor de după jubileu să cumperi de la aproapele tău și conform cu numărul anilor roadelor, el să îți vândă ție;
16Conform cu numărul anilor să crești prețul lor și conform împuținării anilor să micșorezi prețul lor, căci [conform] cu numărul [anilor] roadelor, el o să îți vândă.
17De aceea să nu vă oprimați unul pe altul; ci să te temi de Dumnezeul tău, pentru că eu [sunt] DOMNUL Dumnezeul vostru.
18Pentru aceea să împliniți statutele mele și să păziți judecățile mele și să le împliniți; și veți locui în țară în siguranță.
19Și țara să aducă rodul ei și să mâncați spre săturarea voastră și să locuiți în siguranță în ea.
20Și dacă veți spune: Ce vom mânca în al șaptelea an? Iată, nu vom semăna, nici nu vom aduna în rodul nostru;
21Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în al șaselea an, iar el va face rod pentru trei ani.
22Și veți semăna în al optulea an și veți mânca [tot] din rodul vechi până în al nouălea an; până ce roadele lui vor intra [la voi] veți mânca din [cele] vechi.
23¶ Pământul să nu fie vândut pentru totdeauna, căci pământul [este] al meu, pentru că voi [sunteți] străini și locuitori temporari cu mine.
24Și în toată țara stăpânirii voastre să dați o răscumpărare pentru pământ.
25Dacă fratele tău sărăcește și a vândut [ceva] din moștenirile sale și dacă vine cineva dintre rudele sale să o răscumpere, atunci să răscumpere ceea ce fratele lui a vândut.
26Și dacă bărbatul nu are pe nimeni ca să răscumpere și el însuși este în stare să o răscumpere;
27Atunci să socotească anii de la vânzarea ei și să plătească înapoi ce [este] în plus bărbatului căruia i-a vândut-o; ca să se întoarcă înapoi la stăpânirea sa.
28Dar dacă nu este în stare să îi plătească înapoi, atunci ceea ce este vândut să rămână în mâna celui ce a cumpărat, până în anul jubileului; și la jubileu să iasă și să se întoarcă în stăpânirea sa.
29Și dacă un bărbat vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, atunci el poate să o răscumpere în decursul unui an întreg după ce aceasta este vândută; [în decursul] unui an întreg poate să o răscumpere.
30Și dacă nu o răscumpără pe durata unui an întreg, atunci casa care [este] în cetatea înconjurată cu ziduri să fie întemeiată, pentru totdeauna celui ce a cumpărat-o prin toate generațiile sale, aceasta să nu iasă la jubileu.
31Dar casele din satele care nu au ziduri, de jur împrejur, să fie socotite precum câmpurile ținutului, ele pot fi răscumpărate și vor ieși la jubileu.
32Totuși cetățile leviților și casele din cetățile stăpânirilor lor, leviții le pot răscumpăra oricând.
33Și dacă un bărbat cumpără de la un levit, atunci casa care a fost vândută și cetatea stăpânirii sale, să iasă la jubileu, căci casele din cetățile leviților [sunt] stăpânirea lor printre copiii lui Israel.
34Dar câmpul de la împrejurimile cetăților lor să nu fie vândut, pentru că [este] stăpânirea lor veșnică.
35Și dacă fratele tău sărăcește și decade lângă tine; atunci să îl ajuți, [da, chiar dacă este] un străin, sau un locuitor temporar; ca el să trăiască cu tine.
36Nu lua camătă de la el, sau dobândă, ci să te temi de Dumnezeul tău; ca fratele tău să trăiască cu tine.
37Să nu îi dai banii cu camătă, nici să nu îi împrumuți merinde cu dobândă.
38Eu [sunt] DOMNUL Dumnezeul vostru, care v-am scos afară din țara Egiptului, pentru a vă da țara Canaanului [și] pentru a fi Dumnezeul vostru.
39¶ Și dacă fratele tău [care locuiește] lângă tine sărăcește și ți s-a vândut, să nu îl obligi să îți facă muncă de rob;
40[Ci] ca un angajat [și] ca un locuitor temporar, să fie cu tine [și] să îți servească până în anul jubileului.
41Și să plece de la tine, [deopotrivă] el și copiii lui cu el și să se întoarcă la propria familie și la stăpânirile părinților săi să se întoarcă.
42Pentru că ei [sunt] servitorii mei, pe care i-am scos afară din țara Egiptului, nu vor fi vânduți ca robi.
43Să nu domnești peste el cu asprime; ci să te temi de Dumnezeul tău.
44Deopotrivă robii tăi și roabele tale, pe care le vei avea, [să fie] dintre păgânii care sunt în jurul tău; dintre ei să îți cumperi robi și roabe.
45Mai mult dintre copiii străinilor care locuiesc temporar printre voi, dintre ei să cumpărați și dintre familiile lor care [sunt] cu voi, pe care ei i-au născut în țara voastră, și ei să fie stăpânirea voastră.
46Și să îi luați ca moștenire pentru copiii voștri, ca să [îi] moștenească drept stăpânire; să fie robii voștri pentru totdeauna; dar peste frații voștri, copiii lui Israel, să nu domniți unul peste altul cu asprime.
47Și dacă un locuitor temporar sau un străin se îmbogățește lângă tine și dacă fratele tău [care] [locuiește] lângă el sărăcește și se vinde străinului [sau] celui ce locuiește temporar lângă tine, sau la urmașii familiei străinului,
48După ce este vândut el poate fi răscumpărat din nou; unul dintre frați poate să îl răscumpere;
49Fie unchiul său, fie fiul unchiului său, poate să îl răscumpere, sau [oricine] îi este rudă apropiată, din familie poate să îl răscumpere; sau dacă este în stare, se poate răscumpăra el însuși.
50Și să socotească cu cel ce l-a cumpărat, din anul în care acela i-a fost vândut până în anul jubileului; și prețul vânzării sale să fie conform cu numărul anilor, să îi fie conform cu zilele unui servitor angajat.
51Dacă [sunt] încă mulți ani [rămași], conform cu aceia, să dea înapoi prețul răscumpărării sale din banii pentru care a fost cumpărat.
52Și dacă rămân doar câțiva ani până la anul jubileului, atunci să socotească împreună cu el [și] conform cu anii săi să îi dea înapoi prețul răscumpărării sale.
53[Și] să fie cu el precum cu un servitor angajat anual; și [celălalt] să nu domnească peste el cu asprime, în fața ta.
54Și dacă nu este răscumpărat în acești [ani], atunci să iasă în anul jubileului, [deopotrivă] el și copiii lui cu el.
55Pentru că mie îmi [sunt] servitori copiii lui Israel; ei [sunt] servitorii mei pe care i-am scos din țara Egiptului: Eu [sunt] DOMNUL Dumnezeul vostru.