1Și s-a întâmplat, în zilele acelea când nu [era] împărat în Israel, că era un levit, care locuia temporar într-[o] parte a muntelui Efraim, și el și-a luat o concubină din Betleem-Iuda.
2Și concubina lui a curvit împotriva lui și a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleem-Iuda, și a rămas acolo patru luni întregi.
3Și soțul ei s-a ridicat și a mers după ea, să îi vorbească prietenește [și] să o aducă înapoi, având pe servitorul lui cu el și doi măgari; și ea l-a adus în casa tatălui ei; și când tatăl fetei l-a văzut, s-a bucurat să îl întâlnească.
4Și socrul său, tatăl fetei, l-a reținut; iar el a rămas cu el trei zile; astfel au mâncat și au băut și au găzduit acolo.
5Și s-a întâmplat, în ziua a patra când s-au sculat dis-de-dimineață, că el s-a ridicat să plece și tatăl fetei a spus ginerelui său: Întărește-ți inima cu o bucată de pâine și după aceea mergeți pe drumul vostru.
6Și s-au așezat și au mâncat și au băut amândoi împreună, fiindcă tatăl fetei a spus bărbatului: Binevoiește, te rog, și rămâi toată noaptea și să ți se veselească inima.
7Și când bărbatul s-a ridicat să plece, socrul său l-a constrâns; de aceea el a găzduit din nou acolo.
8Și s-a sculat dis-de-dimineață în ziua a cincea ca să plece; și tatăl fetei a spus: Întărește-ți inima, te rog. Și au rămas până după-amiază și au mâncat amândoi.
9Și când bărbatul s-a ridicat să plece, el și concubina lui și servitorul său, socrul său, tatăl fetei, i-a spus: Iată, ziua se lasă spre seară; vă rog să rămâneți toată noaptea; iată, ziua se apropie de sfârșit, găzduiește aici, ca să ți se veselească inima; și mâine plecați de dimineață pe calea voastră, să te duci acasă.
10Dar bărbatul nu a dorit să rămână acea noapte, ci s-a ridicat și a plecat și a ajuns înaintea Iebusului, care [este] Ierusalimul; și cu el [erau] doi măgari înșeuați, concubina lui de asemenea [fiind ]cu el.
11[Și ]când [erau] lângă Iebus, ziua trecuse de mult; și servitorul a spus stăpânului său: Vino, te rog, să ne abatem în această cetate a iebusiților și să găzduim în ea.
12Și stăpânul său i-a spus: Nu ne vom abate pe aici în cetatea unui străin, care nu [este] a copiilor lui Israel; vom trece la Ghibea.
13Și a spus servitorului său: Vino și să ne apropiem de unul din aceste locuri pentru a găzdui toată noaptea în Ghibea, sau în Rama.
14Și au trecut și au mers pe calea lor; și soarele a apus asupra lor [pe când erau ]lângă Ghibea, care [aparține] lui Beniamin.
15Și s-au abătut acolo, pentru a intra [și ]a găzdui în Ghibea; și când a intrat, s-a așezat jos într-o stradă a cetății, fiindcă nimeni nu i-a primit în casa lui, ca să găzduiască.
16¶ Și, iată, un om bătrân venea de la lucrul său de la câmp, seara, care [era] de asemenea din muntele Efraim, și el locuia temporar în Ghibea; dar oamenii locului [erau] beniamiți.
17Și când și-a ridicat ochii, a văzut pe bărbatul călător în strada cetății; și bătrânul a spus: Unde te duci și de unde vii?
18Iar el i-a spus: Noi [trecem] din Betleem-Iuda spre latura muntelui lui Efraim; de acolo [sunt] eu; și am mers la Betleem-Iuda, dar [acum] merg la casa DOMNULUI; și nu [este ]nimeni să mă primească în casă.
19Noi avem deopotrivă paie și nutreț pentru măgarii noștri; și este pâine și vin de asemenea pentru mine și pentru roaba ta și pentru tânărul [care este] cu servitorii tăi, nu [este] lipsă de nimic.
20Și bătrânul a spus: Pace [fie ]cu tine; totuși, [să fie] toate nevoile tale asupra mea; dar să nu rămâneți în stradă.
21Astfel l-a adus în casa lui și a dat nutreț măgarilor; și și-au spălat picioarele și au mâncat și au băut.
22¶ [Și] pe când își veseleau inimile, iată, bărbații cetății, anumiți fii ai lui Belial, au înconjurat casa [și] au bătut la ușă; și au vorbit bătrânului, stăpânul casei, spunând: Scoate afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să îl cunoaștem.
23Și bărbatul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le-a spus: Nu, frații mei, [nu, ]vă rog, nu vă purtați [atât ]de stricat; văzând că acest bărbat a intrat în casa mea, nu faceți această nebunie.
24Iată, [aici este] fiica mea, o fecioară și concubina lui; pe ele le voi aduce acum afară, și umiliți-le și faceți cu ele ce vi se pare bine; dar acestui bărbat nu faceți un astfel de lucru nemernic.
25Dar bărbații[ ]nu au dorit să îi dea ascultare; astfel, bărbatul a luat pe concubina sa și a scos-o afară la ei; și ei au cunoscut-o și au abuzat-o toată noaptea până dimineața; și când se ivea dimineața, au lăsat-o să plece.
26Atunci femeia a venit către ziuă și a căzut la ușa casei omului, unde [era] domnul ei, până s-a luminat.
27Și domnul ei s-a ridicat dimineața și a deschis ușile casei și a ieșit afară să meargă pe calea sa; și, iată, femeia, concubina sa, era căzută [la ]ușa casei și mâinile ei [erau] pe prag.
28Și el i-a spus: Sus și să mergem. Dar nimeni nu a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe un măgar și bărbatul s-a ridicat și s-a dus spre locul său.
29Și când a ajuns acasă, a luat un cuțit și a apucat pe concubina sa și a împărțit-o, [după] oasele ei, în douăsprezece bucăți și a trimis-o în toate ținuturile lui Israel.
30Și a fost astfel, că toți cei care au văzut au spus: Nu a [mai] fost o astfel de faptă [și] nici nu s-a [mai] văzut din ziua când copiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului până în ziua aceasta; gândiți-vă la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți.