1¶ Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt sfinţiţi prin Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în Isus Cristos [şi] chemaţi:
2Milă şi pace şi dragoste să vă fie înmulţite.
3Preaiubiţilor, dându-mi toată silinţa ca să vă scriu despre salvarea comună, am fost constrâns să vă scriu şi să [vă] îndemn să luptaţi cu zel pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată.
4Fiindcă s-au furişat anumiţi oameni, care din vechime au fost rânduiţi pentru această condamnare, oameni neevlavioşi, schimbând harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi negând pe singurul Domn Dumnezeu şi pe Domnul nostru[ ]Isus Cristos.
5¶ De aceea doresc a vă aduce aminte, deşi odată aţi ştiut aceasta, că Domnul, după ce a salvat poporul din ţara Egiptului, a nimicit pe cei ce nu au crezut.
6Şi pe îngerii care nu şi-au ţinut domeniul de activitate, ci şi-au părăsit propria locuinţă, [el] i-a păstrat în lanţuri veşnice sub întuneric, pentru judecata marii zile.
7Aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, care asemenea acelora, s-au dedat curviei şi au mers după altă carne, sunt puse înainte ca exemplu, suferind răzbunarea focului etern.
8¶ Într-adevăr, în acelaşi fel şi aceşti visători [murdari ]întinează carnea, dispreţuiesc domnia şi vorbesc de rău demnităţile.
9Dar Mihail, arhanghelul, pe când se certa cu diavolul, s-a contrazis pentru trupul lui Moise [şi] nu a cutezat să aducă împotriva lui o acuzaţie defăimătoare, ci a spus: Domnul să te mustre!
10Dar aceştia vorbesc de rău lucrurile pe care de fapt nu le ştiu; dar [în] ce înţeleg, în mod natural, ca dobitoace fără raţiune, în acelea se corup pe ei înşişi.
11¶ Vai lor! Pentru că au mers pe calea lui Cain şi s-au grăbit cu lăcomie după rătăcirea lui Balaam pentru plată şi au pierit în împotrivirea lui Core.
12Aceştia sunt pete la ospeţele voastre de dragoste creştină, când [ei] sărbătoresc cu voi, hrănindu-se fără frică: nori fără apă, purtaţi încoace și încolo de vânturi; pomi tomnatici, fără rod, morţi de două ori, dezrădăcinaţi;
13Valuri furioase ale mării, înspumându-şi propria ruşine; stele rătăcitoare, cărora negrul întunericului le este rezervat pentru totdeauna.
14Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a profeţit despre acestea, spunând: Iată, Domnul vine cu zecile de mii de sfinţi ai lui,
15Ca să facă judecată peste toţi şi ca să condamne pe toţi cei neevlavioşi dintre ei, pentru toate faptele lor neevlavioase, pe care le-au făcut cu neevlavie, şi pentru toate [cuvântările] lor grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au vorbit împotriva lui.
16Aceştia sunt cârtitori, plângăreţi, umblând după propriile lor pofte; şi gura lor vorbeşte [cuvinte] umflate, feţele oamenilor fiind în admiraţie datorită profitului.
17¶ Dar voi, preaiubiţilor, amintiţi-vă cuvintele care au fost vorbite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos;
18Cum vă spuneau ei, că în timpul de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând conform propriilor pofte neevlavioase.
19Aceştia sunt cei care se separă pe ei înşişi, senzuali, neavând Duhul.
20Dar voi, preaiubiţilor, edificându-vă pe cea mai sfântă credinţă a voastră, rugându-vă în Duhul Sfânt,
21Păziţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţă eternă.
22Şi aveţi compasiune de unii, deosebind [între ei];
23Iar pe alţii salvaţi-i cu teamă, smulgându[-i] din foc, urând chiar haina pătată de carne.
24¶ Acum, a aceluia care este în stare să vă păzească de la cădere şi să [vă] prezente ireproşabili înaintea prezenţei gloriei sale cu multă veselie,
25Singurului Dumnezeu înţelept, Salvatorul nostru, [a lui] [fie] gloria şi maiestatea, domnia şi puterea, deopotrivă acum şi întotdeauna. Amin.