1În anul în care împăratul Ozia a murit am văzut de asemenea pe Domnul şezând pe un tron, înalt şi ridicat, şi trena lui a umplut templul.
2Deasupra stăteau serafimii, fiecare avea şase aripi; cu două îşi acoperea faţa şi cu două îşi acoperea picioarele şi cu două zbura.
3Şi unul striga către altul şi spunea: Sfânt, sfânt, sfânt [este] DOMNUL oştirilor, întregul pământ [este ]plin de gloria sa.
4Şi stâlpii uşii se mişcau la vocea celui care striga şi s-a umplut casa cu fum.
5Atunci am spus: Vai mie! Căci sunt stârpit, pentru că [sunt ]un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, fiindcă ochii mei au văzut pe Împăratul, pe DOMNUL oştirilor.
6Atunci unul dintre serafimi a zburat la mine, având în mâna lui un cărbune aprins, [pe care ]îl luase cu cleştii de pe altar;
7Şi [l]-a aşezat pe gura mea şi a spus: Iată, acesta ţi-a atins buzele; şi nelegiuirea ta este înlăturată şi păcatul tău îndepărtat.
8De asemenea am auzit vocea Domnului, spunând: Pe cine să trimit şi cine va merge pentru noi? Atunci am spus: Iată-mă, trimite-mă.
9¶ Iar el a spus: Du-te şi spune acestui popor: Auziţi, într-adevăr, dar nu înţelegeţi; şi priviţi, într-adevăr, dar nu pricepeţi.
10Îngraşă inima acestui popor şi îngreunează-le urechile şi închide-le ochii, ca să nu vadă cu ochii lor şi să nu audă cu urechile lor şi să nu înţeleagă cu inima lor şi să se întoarcă şi să fie vindecaţi.
11Atunci am spus: Doamne, până când? Iar el a răspuns: Până când cetăţile vor rămâne pustiite, fără locuitori, şi casele, fără oameni, şi pământul complet pustiit,
12Şi DOMNUL va fi îndepărtat pe oameni şi [va fi] o mare părăsire în mijlocul ţării.
13¶ Dar totuşi în aceasta [va] [rămâne ]o zecime şi [ea ]se va întoarce şi va fi mâncată ca un ulm şi ca un stejar a căror viaţă [este ]în ei, când [îşi] scutură [frunzele;] [tot astfel ]sămânţa sfântă [va fi ]viaţa acesteia.