1Iată, mâna DOMNULUI nu s-a scurtat, încât să nu poată salva, nici urechea lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată auzi;
2Ci nelegiuirile voastre au făcut o despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre au ascuns faţa [lui ]de voi, ca să nu asculte.
3Fiindcă mâinile vă sunt întinate cu sânge şi degetele voastre cu nelegiuire; buzele voastre au vorbit minciuni, limba voastră a bolborosit perversitate.
4Nimeni nu strigă după dreptate, nimeni nu pledează pentru adevăr, ei se încred în deşertăciune şi vorbesc minciuni; concep ticăloşie şi nasc nelegiuire.
5Clocesc ouă de năpârcă şi ţes pânză de păianjen, cel ce mănâncă ouăle lor moare şi [dacă] se striveşte unul, iese o viperă.
6Pânzele lor nu vor deveni veşminte, nici nu se vor acoperi cu faptele lor, faptele lor [sunt ]fapte ale nelegiuirii şi actul de violenţă [este] în mâinile lor.
7Picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat, gândurile lor [sunt ]gânduri ale nelegiuirii; risipire şi nimicire [sunt ]pe cărările lor.
8Calea păcii ei nu o cunosc; şi [nu este ]judecată în umbletele lor, şi-au făcut cărări strâmbe, oricine umblă în ele nu va cunoaşte pace.
9¶ De aceea judecata este departe de noi, şi dreptatea nu ne ajunge, aşteptăm lumină, dar iată, întuneric; strălucire, [dar ]umblăm în întunecime.
10Bâjbâim [căutând ]zidul ca orbii şi bâjbâim ca şi cum [nu am avea ]ochi, ne poticnim la amiază ca noaptea; [suntem ]în locuri pustiite ca morţi.
11Răcnim toţi ca urşii şi jelim mult ca porumbeii, căutăm judecata, dar [nu este ]niciuna; salvarea, [dar ]este departe de noi.
12Fiindcă fărădelegile noastre s-au înmulţit înaintea ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, căci fărădelegile noastre [sunt ]cu noi; şi [cât despre ]nelegiuirile noastre, le cunoaştem;
13Făcând fărădelege şi minţind împotriva DOMNULUI şi îndepărtându-ne de Dumnezeul nostru, vorbind asuprire şi răzvrătire, concepând şi rostind din inimă cuvintele minciunii.
14Şi judecata s-a întors înapoi şi dreptatea stă departe, căci adevărul a căzut în stradă şi echitatea nu poate intra.
15Da, adevărul lipseşte; şi cel ce[ ]se depărtează de rău se face pe sine o pradă, şi DOMNUL [a văzut aceasta şi] nu i-a plăcut că [nu este ]judecată.
16¶ Şi a văzut că [nu este ]om şi s-a minunat că [nu este ]mijlocitor, de aceea braţul său i-a adus salvare; şi dreptatea lui, ea l-a sprijinit.
17Căci a îmbrăcat dreptatea ca pe un pieptar şi şi[-a pus] pe cap un coif al salvării; şi a îmbrăcat veşmintele răzbunării [ca ]îmbrăcăminte şi a fost acoperit cu zel precum cu o mantie.
18Conform faptelor [lor, ]astfel va răsplăti el, furie potrivnicilor săi, recompensă duşmanilor săi; insulelor le va răsplăti fapta lor.
19Astfel [cei] de la apus se vor teme de numele DOMNULUI, şi de gloria lui [cei] de la răsăritul soarelui. Când duşmanul va intra ca un potop, Duhul DOMNULUI va ridica un steag împotriva lui.
20Şi Răscumpărătorul va veni în Sion şi la cei din Iacob care se vor întoarce de la fărădelege, spune DOMNUL.
21Cât despre mine, acesta [este ]legământul meu cu ei, spune DOMNUL: Duhul meu care [este ]peste tine şi cuvintele mele pe care le-am pus în gura ta, nu se vor depărta de gura ta, nici din gura seminţei tale, nici din gura seminţei seminţei tale, spune DOMNUL, de acum şi pentru totdeauna.