1Strigă tare, nu cruţa, ridică-ţi vocea ca o trâmbiţă şi arată poporului meu fărădelegea[ ]lor şi casei lui Iacob păcatele lor.
2Totuşi ei mă caută zilnic şi se desfată să cunoască ale mele căi, ca o naţiune care a făcut dreptate şi nu a părăsit rânduiala Dumnezeului lor, ei cer de la mine rânduielile dreptăţii; se desfată în a se apropia de Dumnezeu.
3¶ Pentru ce am postit, [spun ei, ]şi tu nu vezi? [Pentru ce ]ne-am chinuit sufletul, şi tu nu iei la cunoştinţă? Iată, în ziua postului vostru voi găsiţi plăcere şi stoarceţi de [la servitorii voştri] toate muncile datorate.
4Iată, postiţi pentru ceartă şi polemică şi pentru a lovi cu pumnul stricăciunii, nu postiți ca astăzi pentru a vă face vocea auzită în înalt.
5Este acesta postul pe care eu l-am ales? O zi pentru om [ca] să îşi chinuiască sufletul? [Este ]pentru a-şi pleca al său cap ca o trestie şi a-şi întinde pânză de sac şi cenuşă [sub el]? Vei numi aceasta un post şi o zi bine primită pentru DOMNUL?
6Nu [este] acesta postul pe care l-am ales eu? A dezlega legăturile stricăciunii, a desface sarcinile grele şi a lăsa pe oprimaţi să meargă liberi şi să frângeţi fiecare jug?
7Nu [este ]a împărţi pâinea ta celui flămând şi să aduci la casa ta pe săracii care sunt lepădaţi? Când vezi pe cel gol, să îl acoperi; şi să nu te ascunzi de propria ta carne?
8¶ Atunci lumina ta va izbucni ca dimineaţa şi sănătatea ta va creşte repede şi dreptatea ta va merge înaintea ta; gloria DOMNULUI va fi ariergarda ta.
9Atunci vei chema şi DOMNUL va răspunde; vei striga, iar el va spune: [Sunt] aici. Dacă iei din mijlocul tău jugul, arătarea cu degetul şi vorbirea zadarnică,
10Şi [dacă ]îţi întinzi sufletul spre cel flămând şi saturi sufletul chinuit, atunci lumina ta se va ridica în întuneric şi întunecimea ta [va fi ]ca amiaza;
11Şi DOMNUL te va călăuzi continuu şi va sătura sufletul tău [chiar] în secetă şi va îngrăşa oasele tale; şi vei fi ca o grădină udată şi ca un izvor de apă, ale cărui ape nu lipsesc.
12Şi [cei care vor ieși ]din tine vor reconstrui locurile vechi, risipite, vei ridica temeliile multor generaţii; şi vei fi numit: Reparatorul spărturii, Restauratorul cărărilor de locuit.
13¶ Dacă îţi întorci piciorul de la sabat, [de la ]a-ţi face plăcerea în ziua mea sfântă, şi vei chema sabatul o desfătare, [sabatul] sfânt al DOMNULUI, demn de cinste, şi îl vei cinsti, nefăcând propriile tale căi, nici găsind propria plăcere, nici vorbind [propriile tale ]cuvinte,
14Atunci te vei desfăta în DOMNUL; şi te voi face să călăreşti peste locurile înalte ale pământului şi te voi hrăni cu moştenirea tatălui tău, Iacob, căci gura DOMNULUI a vorbit [aceasta.]