1Coboară şi şezi în ţărână, fiică fecioară a Babilonului, şezi pe pământ; [nu este ]tron, fiică a caldeilor, căci nu te vei mai numi plăpândă şi delicată.
2Ia pietrele de moară şi macină făină, descoperă-ţi şuviţele, dezgoleşte-ţi piciorul, descoperă-ţi coapsa, treci râurile.
3Goliciunea ta va fi descoperită, da, ruşinea ta va fi văzută; mă voi răzbuna şi nu [te] voi întâlni [ca ]un om.
4[Cât despre ]răscumpărătorul nostru, DOMNUL oştirilor [este ]numele său, Cel Sfânt al lui Israel.
5Şezi tăcută şi du-te în întuneric, fiică a caldeilor, fiindcă nu te vei mai numi: Doamna împărăţiilor.
6M-am înfuriat pe poporul meu, am pângărit moştenirea mea şi i-am dat în mâna ta; [iar] tu nu le-ai arătat milă, peste cei bătrâni ai apăsat foarte mult jugul tău.
7¶ Şi tu spui: Voi fi o doamnă pentru totdeauna, [astfel] nu ţi-ai pus acestea la inimă, nici nu ţi-ai amintit sfârşitul acesteia.
8De aceea ascultă acum, [cea ]dedată plăcerilor, care locuieşti fără grijă, care spui în inima ta: Eu [sunt] şi nu [este] alta în afară de mine, nu voi şedea [ca] o văduvă, nici nu voi cunoaşte pierderea de copii;
9Dar aceste două [lucruri ]vor veni la tine într-o clipă, într-o singură zi, pierderea de copii şi văduvia; vor veni peste tine în desăvârşirea lor din cauza mulţimii vrăjitoriilor tale [şi ]pentru marele număr al farmecelor tale.
10Fiindcă te-ai încrezut în stricăciunea ta, ai spus: Nimeni nu mă vede. Înţelepciunea şi cunoaşterea ta te-au pervertit; şi ai spus în inima ta: Eu [sunt ]şi nu [este] alta în afară de mine.
11De aceea răul va veni peste tine; nu vei şti de unde se ridică, şi nenorocirea va cădea peste tine; nu vei fi în stare să o dai jos, şi dintr-odată va veni peste tine pustiire [pe care ]nu ai cunoscut-o.
12Stai acum cu farmecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, în care ai ostenit din tinereţea ta; dacă astfel vei trage vreun folos, dacă astfel vei putea învinge.
13Eşti obosită de mulţimea sfaturilor tale. Să se ridice în picioare acum astrologii, privitorii la stele, prezicătorii [după ]lună şi să te salveze de [cele ]ce vor veni peste tine.
14Iată, vor fi ca mirişte; focul îi va arde; nu se vor elibera din puterea flăcării, [nu va fi ]cărbune la care să se încălzească, [nici ]foc pentru a sta înaintea lui.
15Astfel îţi vor fi aceia cu care te-ai ostenit, comercianţii din tinereţea ta; se va duce fiecare la ale lui; nimeni nu te va salva.