1Mângâiaţi-vă, mângâiaţi-vă poporul meu, spune Dumnezeul vostru.
2Vorbiţi cu mângâiere [inimii] Ierusalimului şi strigaţi-i, că războiul ei s-a împlinit, că nelegiuirea ei este iertată, fiindcă a primit dublu din mâna DOMNULUI pentru toate păcatele ei.
3¶ Vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea DOMNULUI, faceţi în pustie un drum mare [şi] drept pentru Dumnezeul nostru.
4Fiecare vale va fi înălţată şi fiecare munte şi deal va fi coborât, şi cea strâmbă va fi îndreptată şi locurile colţuroase, netede,
5Şi gloria DOMNULUI va fi revelată şi toată făptura va vedea împreună, fiindcă gura DOMNULUI a spus-o.
6Vocea a spus: Strigă. Iar el a spus: Ce să strig? Toată făptura [este ]iarbă şi toată frumuseţea acesteia [este ]ca floarea câmpului,
7Iarba se ofileşte, floarea se vestejeşte, pentru că duhul DOMNULUI suflă peste ea, cu siguranţă poporul [este ]iarbă.
8Iarba se ofileşte, floarea se vestejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru va rămâne pentru totdeauna.
9¶ O, Sion, care aduci veşti bune, ridică-te la muntele înalt; Ierusalime, care aduci veşti bune, înalţă-ţi vocea cu tărie; înalţ-[o, ]nu te teme; spune cetăţilor din Iuda: Iată-l pe Dumnezeul vostru!
10Iată, Domnul DUMNEZEU va veni cu [mână ]tare şi braţul său va stăpâni pentru el, iată, răsplata lui [este ]cu el şi lucrarea lui înaintea lui.
11Îşi va paşte turma ca un păstor, el va aduna mieii cu braţul său şi [îi] va purta în sânul său [şi][ ]va conduce uşurel pe cele ce alăptează.
12¶ Cine a măsurat apele în căuşul palmei sale şi a măsurat cerul cu palma şi a cuprins ţărâna pământului într-o măsură şi a cântărit munţii în cântare şi dealurile într-o balanţă?
13Cine a îndrumat duhul DOMNULUI, sau l-a învăţat [ca ]sfătuitor al lui?
14De la cine a luat sfat şi [cine ]l-a instruit şi l-a învăţat în cărarea judecăţii şi l-a învăţat cunoaştere şi i-a arătat calea înţelegerii?
15Iată, naţiunile [sunt ]ca o picătură dintr-o găleată şi sunt socotite ca praful mărunt al balanţei; iată, el ia insulele ca pe un lucru foarte mic.
16Şi Libanul nu [este ]de ajuns pentru a arde, nici fiarele acestuia nu [sunt] de ajuns pentru o ofrandă arsă.
17Toate naţiunile înaintea lui [sunt ]ca nimic; şi sunt socotite pentru el mai puţin decât nimic şi deşertăciune.
18¶ Cu cine atunci veţi asemăna pe Dumnezeu? Sau cu ce asemănare îl veţi compara?
19Lucrătorul topeşte un chip cioplit şi aurarul îl acoperă cu aur şi toarnă lănţişoare de argint.
20Cel ce [este ]atât de sărac încât nu are un dar, alege un lemn [ce ]nu va putrezi; îşi caută un lucrător iscusit să pregătească un chip cioplit, [ce ]nu va fi mutat.
21Nu aţi cunoscut? Nu aţi auzit? Nu vi s-a spus de la început? Nu aţi înţeles de la întemeierea pământului?
22El [este cel ]ce şade pe rotocolul pământului şi locuitorii acestuia [sunt ]ca greieri; el [este] cel ce întinde cerurile ca pe o perdea şi le întinde ca pe un cort de locuit,
23Care nimiceşte prinţii; pe judecătorii pământului el îi face deşertăciune.
24Da, ei nu vor fi sădiţi; da, nu vor fi semănaţi; da, tulpina lor nu va prinde rădăcină în pământ, iar el de asemenea va sufla peste ei şi se vor ofili şi vârtejul de vânt îi va duce ca pe paie.
25Cu cine mă veţi asemăna, sau [cu cine] voi fi egal? spune Cel Sfânt.
26Ridicaţi-vă ochii în înalt şi priviţi cine a creat aceste [lucruri, ]el, care aduce oştirea lor după număr, el le cheamă pe toate pe nume prin măreţia puterii sale, fiindcă [este ]tare în putere; niciuna [dintre ele] nu se sfârşeşte.
27De ce spui tu, Iacobe, şi vorbeşti, Israele: Calea mea este ascunsă de DOMNUL şi judecata mea a trecut de la Dumnezeul meu?
28Nu ai cunoscut? Nu ai auzit, [că ]Dumnezeul veşnic, DOMNUL, Creatorul marginilor pământului, nu leşină, nici nu oboseşte? Nu [este ]cercetare a înţelegerii lui.
29El dă putere celui leşinat; şi [celor fără ]putere le creşte tăria.
30Chiar tinerii vor leşina şi vor obosi şi bărbaţi tineri vor cădea de tot,
31Dar cei ce aşteaptă pe DOMNUL [îşi ]vor înnoi tăria; se vor ridica cu aripi precum acvilele; vor alerga şi nu vor obosi; vor umbla şi nu vor leşina.