1În acea zi se va cânta această cântare în ţara lui Iuda: Avem o cetate tare; salvare va rândui [Dumnezeu] [pentru ]ziduri şi fortificaţii.
2Deschideţi porţile, ca naţiunea cea dreaptă care ţine adevărul să intre.
3Tu [îl ]vei ţine în desăvârşită pace, [pe] [cel a cărui ]minte [este ]fixată [asupra ta],[ ]pentru că el se încrede în tine.
4Încredeţi-vă în DOMNUL pentru totdeauna, fiindcă în DOMNUL IEHOVA [este ]tărie veşnică,
5Fiindcă el înjoseşte pe cei ce locuiesc în înălţime; cetatea îngâmfată o umileşte; o umileşte până la pământ; o aduce în ţărână.
6Piciorul o va călca, picioarele săracilor[ şi ]paşii celor nevoiaşi.
7Calea celui drept [este ]integritate; tu, cel mai integru, cântăreşti calea celui drept.
8Da, pe calea judecăţilor tale, Doamne, te-am aşteptat; dorinţa sufletului [nostru este ]pentru numele tău şi pentru amintirea ta.
9Cu sufletul meu te-am dorit în noapte; da, cu duhul meu din mine te voi căuta devreme, deoarece când judecăţile tale [sunt ]pe pământ, locuitorii lumii vor învăţa dreptatea.
10Să fie arătată favoare celui stricat, [totuşi] el nu va învăţa dreptatea; în ţara integrităţii el se va purta nedrept şi nu va privi maiestatea DOMNULUI.
11DOAMNE, [când ]mâna ta se înalţă, ei nu vor vedea; [ci ]vor vedea şi vor fi ruşinaţi de invidia [lor ]faţă de popor; da, focul duşmanilor tăi îi va mistui.
12¶ DOAMNE, tu vei rândui pace pentru noi; căci de asemenea ai lucrat toate faptele noastre în noi.
13DOAMNE Dumnezeul nostru, [alţi] domni în afară de tine au avut stăpânire asupra noastră; [dar] numai prin tine vom aminti despre numele tău.
14[Ei sunt ]morţi, nu vor trăi; [sunt ]decedaţi, nu se vor [mai] ridica; de aceea tu [i]-ai cercetat şi i-ai nimicit şi ai făcut toată amintirea lor să piară.
15Tu ai înmulţit naţiunea, O DOAMNE, ai înmulţit naţiunea, tu eşti glorificat, ai mutat-[o ]departe [până la ]toate marginile pământului.
16DOAMNE, în tulburare te-au cercetat, au turnat o rugăciune [când] pedeapsa ta [a fost ]asupra lor.
17Ca o femeie însărcinată, [care ]se apropie de timpul ei de a naşte, este în durere [şi] strigă în junghiurile ei, astfel am fost noi în ochii tăi, DOAMNE.
18Am fost însărcinaţi, am fost în durere [şi] parcă am fi născut vânt; nu am lucrat nicio eliberare pe pământ, nici nu au căzut locuitorii lumii.
19Morţii[ ]tăi vor trăi, [împreună] [cu] trupul meu mort se vor ridica ei. Treziţi-vă şi cântaţi, voi care locuiţi în ţărână; căci roua ta [este ca] roua ierburilor şi pământul va da afară pe cei morţi.
20¶ Vino, poporul meu, intră în încăperile tale şi închide-ţi uşile după tine, ascunde-te ca pentru puţin timp, până când indignarea va fi trecut.
21Fiindcă, iată, DOMNUL iese din locul său să pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor; pământul de asemenea îşi va arăta sângele şi nu va mai acoperi pe ucişii lui.