1¶ Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoţ, pe care a văzut-o referitor la Iuda şi Ierusalim în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz [şi ]Ezechia, împăraţi ai lui Iuda.
2Ascultaţi cerurilor, şi deschide urechea pământule, căci DOMNUL a vorbit: Am hrănit şi am crescut copii şi ei s-au răzvrătit împotriva mea.
3Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea stăpânului, [dar ]Israel nu [mă] cunoaşte, poporul meu nu ia aminte.
4Ah, naţiune păcătoasă, popor împovărat cu nelegiuire, sămânţă de făcători de rău, copii corupători; ei au părăsit pe DOMNUL, l-au provocat pe Cel Sfânt al lui Israel la mânie, au plecat întorcându-[şi] spatele.
5De ce să mai fiţi loviţi? Vă veţi răzvrăti tot mai mult; tot capul este bolnav şi toată inima leşinată.
6Din talpa piciorului până la cap nu [este] sănătate în el; [ci ]răni şi vânătăi şi răni ce putrezesc; ele nu au fost închise, nici legate, nici înmuiate cu untdelemn.
7Ţara voastră [este] pustiită, cetăţile voastre arse cu foc; pământul vostru, străini îl mănâncă în prezenţa voastră şi [este ]pustiit, ca doborât de străini.
8Şi fiica Sionului este lăsată ca un cort în vie, ca o colibă într-o grădină de castraveţi, ca o cetate asediată.
9Dacă DOMNUL oştirilor nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă foarte mică, am fi fost ca Sodoma [şi ]am fi fost ca Gomora.
10¶ Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi conducători ai Sodomei; deschideţi urechea la legea Dumnezeului nostru, voi popor al Gomorei.
11Ce îmi [este ]mulţimea sacrificiilor voastre? spune DOMNUL; Sunt sătul de ofrandele arse din berbeci şi de grăsimea vitelor îngrăşate; şi nu mă desfăt în sângele taurilor sau al mieilor sau al ţapilor.
12Când veniţi să vă arătaţi înaintea mea, cine a cerut aceasta din mâna voastră, ca să îmi călcaţi curţile?
13Nu mai aduceţi daruri deşarte; tămâia este o urâciune pentru mine; lunile noi şi sabatele, chemarea adunărilor, nu [le] pot suporta; [este ]nelegiuire, chiar adunarea solemnă.
14Sufletul meu urăşte lunile voastre noi şi sărbătorile voastre rânduite; ele sunt tulburare pentru mine; am obosit a [le] purta.
15Şi când vă întindeţi mâinile, îmi voi ascunde ochii de voi, da, când faceţi multe rugăciuni, nu voi asculta; mâinile vă sunt pline de sânge.
16¶ Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; puneţi deoparte facerile voastre de rău din faţa ochilor mei; încetaţi să faceţi răul;
17Învăţaţi să faceţi binele; căutaţi judecata, uşuraţi pe oprimat, judecaţi pe cel fără tată, pledaţi pentru văduvă.
18Veniţi acum să ne judecăm, spune DOMNUL, de sunt păcatele voastre ca stacojiul, vor fi albe ca zăpada; de sunt roşii precum carminul, vor fi ca lâna.
19Dacă veţi fi voitori şi ascultători, veţi mânca bunătatea pământului,
20Dar dacă veţi refuza şi vă veţi răzvrăti, veţi fi mâncaţi de sabie; căci gura DOMNULUI a vorbit.
21¶ Cum a devenit cetatea credincioasă o curvă! Era plină de judecată; găzduia dreptatea în ea, dar acum [găzduiesc] ucigaşi.
22Argintul tău a devenit zgură, vinul tău amestecat cu apă;
23Prinţii tăi [sunt ]răzvrătiţi şi însoţitori ai hoţilor; fiecare iubeşte daruri şi urmăreşte răsplăţi; ei nu judecă pe cel fără tată, nici cauza văduvei nu ajunge la ei.
24De aceea spune Domnul, DOMNUL oştirilor, Cel puternic al lui Israel: Ah, mă voi uşura de potrivnicii mei şi mă voi răzbuna pe duşmanii mei;
25Şi îmi voi întoarce mâna asupra ta şi îţi voi îndepărta zgura cu puritate şi îţi voi lua tot cositorul;
26Şi îţi voi restaura judecătorii ca prima [dată] şi sfătuitorii tăi ca la început; după aceasta vei fi numită Cetatea dreptăţii, cetatea credincioasă.
27Sionul va fi răscumpărat cu judecată şi convertiţii lui cu dreptate.
28Şi nimicirea călcătorilor [de lege] şi a păcătoşilor [va fi ]împreună şi cei ce părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiţi.
29Fiindcă vor fi ruşinaţi de stejarii pe care i-aţi dorit şi veţi fi încurcaţi de grădinile pe care le-aţi ales.
30Fiindcă veţi fi ca un stejar a cărui frunză se ofileşte şi ca o grădină ce nu are apă.
31Şi cel tare va fi ca un[ ]câlţ şi făcătorul lui ca o scânteie şi vor arde amândoi împreună şi nimeni nu [îi ]va stinge.