1Astfel acești trei bărbați au încetat să îi răspundă lui Iov, pentru că el [era] drept în proprii ochi.
2Atunci s-a aprins furia lui Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din rudenia lui Ram, împotriva lui Iov s-a aprins furia lui, fiindcă el s-a declarat drept pe sine însuși mai degrabă decât pe Dumnezeu.
3De asemenea furia lui s-a aprins împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu au găsit răspuns și [totuși] l-au condamnat pe Iov.
4Și Elihu a așteptat până ce Iov a vorbit, pentru că ei [erau] mai bătrâni decât el.
5Când Elihu a văzut că nu [mai] [era] răspuns în gura [acestor] trei bărbați, atunci furia lui s-a aprins.
6¶ Și Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis: Eu [sunt] tânăr și voi [sunteți] foarte bătrâni, de aceea m-am temut și nu am cutezat să vă arăt opinia mea.
7Am spus: Zilele să vorbească și mulțimea de ani să învețe înțelepciune.
8Dar [este] un duh în om și insuflarea celui Atotputernic le dă înțelegere.
9Marii bărbați nu sunt [întotdeauna] înțelepți, nici cei bătrâni nu înțeleg judecata.
10De aceea am spus: Dați-mi ascultare; și voi arăta opinia mea.
11Iată, am așteptat după cuvintele voastre; am deschis urechea la argumentele voastre, în timp ce ați cercetat ce să spuneți.
12Da, v-am dat atenție și, iată, nu [a fost] niciunul dintre voi care să îl fi convins pe Iov, [sau] care să fi răspuns cuvintelor sale;
13Ca nu cumva să spuneți: Noi am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl trântește, nu omul.
14Acum el nu a îndreptat cuvintele [sale] împotriva mea, nici nu îi voi răspunde cu vorbirile voastre.
15¶ Ei au fost uimiți, nu au mai răspuns, au părăsit vorbirea.
16Când am așteptat (căci nu vorbeau, ci stăteau liniștiți [și] nu mai răspundeau);
17[Am spus]: Voi răspunde și partea mea, de asemenea voi arăta opinia mea.
18Căci sunt plin de cuvinte, duhul dinăuntrul meu mă constrânge.
19Iată, pântecul meu [este] ca vinul [care] nu are ieșire; este gata să pleznească precum burdufurile noi.
20Voi vorbi ca să mă înviorez; îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
21Nu mă lăsați, vă rog, să părtinesc fața vreunui om, nici nu mă lăsați să dau titluri lingușitoare omului.
22Căci nu știu să dau titluri lingușitoare; [făcând astfel], făcătorul meu m-ar lua curând.