1De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2[Unii] mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea [lor].
3Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5Iată, [asemenea] măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își [facă] lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia [aduce] hrană pentru ei [și] pentru copiii [lor].
6Ei [își] culeg [fiecare ]nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu [au] acoperământ pe frig.
8Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10[Îl ]fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul [de la] cel flămând.
11[Ei] fac ulei înăuntrul zidurilor lor [și] calcă teascurile [lor] de vin și suferă de sete.
12Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu [le] pune [la socoteală ]nebunia.
13¶ Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14Ucigașul, ridicându-se [odată] cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16În întuneric ei sparg casele [pe care] le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17Căci dimineața [este] pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă [cineva] [îi] cunoaște, [ei sunt în] terorile umbrei morții.
18¶ El [este] iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
19Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; [la fel ]mormântul [celor care] au păcătuit.
20Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21El se poartă rău cu cea stearpă [care] nu naște și nu face bine văduvei.
22El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun [om] nu este sigur de viață.
23Deși îi este dat [să fie] în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui [sunt] peste căile lor.
24Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți [ceilalți] și retezați ca vârfurile spicelor.
25Și dacă nu [este așa] acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?