2Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
4Pentru că ai spus: Doctrina mea [este] pură și eu sunt curat în ochii tăi.
5Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
6Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că [ele] [sunt] dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere [mai puțin] decât [merită] nelegiuirea ta.
7¶ Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
8[Este] la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște?
9Măsura ei [este] mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la[ ea ]?
12Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște [ca] mânzul unei măgărițe sălbatice.
13¶ Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
14Dacă [este] nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
16Deoarece [îți] vei uita nefericirea [și] ți[-o] vei aminti ca ape [care] trec;
17Și vârsta [ta] va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
18Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa [împrejurul tău] [și] te vei odihni în siguranță.
19De asemenea te vei culca și nimeni nu [te] va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
20Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor [va fi ]darea duhului.