1Dar aceasta a displăcut foarte mult lui Iona şi s-a mâniat foarte tare.
2Şi s-a rugat DOMNULUI şi a spus: Te rog, DOAMNE, nu [era] aceasta spusa mea, când eram încă în ţara mea? De aceea am fugit înainte la Tarsis, pentru că am ştiut că [eşti] un Dumnezeu cu har şi milostiv, încet la mânie şi de [o ]mare bunătate şi te pocăieşti de la rău.
3De aceea acum, DOAMNE, te implor, ia viaţa de la mine, pentru că [este] mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc.
4Atunci DOMNUL a spus: Faci tu bine [că] te mânii?
5¶ Astfel Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat în partea de est a cetăţii şi acolo şi-a făcut o colibă şi a stat jos la umbră lângă ea, până când va vedea ce se va întâmpla cu cetatea.
6Şi DOMNUL Dumnezeu a pregătit o plantă şi a făcut-[o] să se ridice peste Iona, ca să fie o umbră deasupra capului său, ca să îl scape din mâhnirea lui. Astfel Iona s-a veselit cu mare bucurie pentru [acea] plantă.
7Dar Dumnezeu a pregătit un vierme când dimineaţa s-a ridicat în ziua următoare şi [viermele] a lovit planta aşa că aceasta s-a uscat.
8Şi s-a întâmplat, când soarele a răsărit, că Dumnezeu a pregătit un vânt arzător din est; şi soarele a bătut peste capul lui Iona, încât el a leşinat şi a dorit în el însuşi să moară şi a spus: Mai bine [este] pentru mine să mor decât să trăiesc!
9Şi Dumnezeu i-a spus lui Iona: Faci tu bine [că] te mânii din cauza plantei? Iar el a spus: Fac bine [că] mă mânii, până la moarte!
10Atunci DOMNUL a spus: Ai avut milă de plantă, pentru care nu ai muncit, nici nu ai făcut-o să crească; ea care într-o noapte s-a ridicat şi într-o noapte a pierit.
11Şi nu ar trebui să cruţ Ninive, acea mare cetate, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu pot să discearnă între dreapta lor şi stânga lor; şi [de asemenea] multe vite?