1¶ Şi cuvântul DOMNULUI a venit la Iona, fiul lui Amitai, spunând:
2Ridică-te, du-te la Ninive, acea mare cetate şi strigă împotriva ei, pentru că stricăciunea lor s-a ridicat înaintea mea.
3Dar Iona s-a ridicat să fugă la Tarsis, [departe] de prezența DOMNULUI; şi a coborât la Iafo; şi a găsit o corabie care mergea la Tarsis, aşa că el a plătit costul călătoriei şi a coborât în ea, ca să meargă cu ei la Tarsis, [departe] de prezența DOMNULUI.
4¶ Dar DOMNUL a trimis un vânt tare pe mare şi a fost o furtună puternică pe mare, aşa încât corabia era gata să fie spartă.
5Atunci marinarii s-au înspăimântat şi a strigat fiecare bărbat către dumnezeul lui şi au aruncat în mare încărcăturile care [erau] în corabie, ca să fie uşurată de ele. Dar Iona a coborât în părţile de jos ale corabiei şi s-a culcat şi a dormit adânc.
6Atunci căpitanul a venit la el şi i-a spus: Ce faci somnorosule? Ridică-te, cheamă pe Dumnezeul tău, poate că Dumnezeu se va gândi la noi, ca să nu pierim!
7Şi au spus fiecare unul către altul: Veniţi şi să aruncăm sorţi, ca să ştim din cauza cui [este] asupra noastră acest rău. Astfel ei au aruncat sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.
8Atunci i-au spus: Spune-ne, te rugăm, din cauza cui [este] acest rău asupra noastră? Care [este] ocupaţia ta? Şi de unde vii tu? Care [este] ţara ta? Şi din ce popor [eşti] tu?
9Şi el le-a spus: Eu [sunt] evreu; şi mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerului, care a făcut marea şi uscatul.
10Atunci oamenii au fost grozav de înspăimântaţi şi i-au spus: De ce ai făcut aceasta? Pentru că bărbaţii au ştiut că el fugea [departe] de faţa DOMNULUI, pentru că le spusese.
11¶ Atunci i-au spus: Ce să îţi facem, ca marea să se liniştească faţă de noi? Pentru că marea se înfuria şi era furtunoasă.
12Şi el le-a spus: Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare; astfel marea se va linişti faţă de voi, pentru că ştiu că din cauza mea această mare furtună [este] asupra voastră.
13Totuşi oamenii au vâslit din greu ca să aducă [corabia ]la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se înfuria şi era furtunoasă împotriva lor.
14De aceea au strigat către DOMNUL şi au spus: Te implorăm, DOAMNE, te implorăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui om şi nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Pentru că tu, DOAMNE, ai făcut cum ai dorit.
15Astfel au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, şi furia mării a încetat.
16Atunci oamenii s-au temut de DOMNUL grozav de tare şi au oferit un sacrificiu DOMNULUI şi au făcut promisiuni.
17Şi DOMNUL pregătise un peşte mare care să înghită pe Iona. Şi Iona a fost în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.