1De s-ar preface în ape, capul meu, și o fântână de lacrimi, ochii mei, ca să plâng zi și noapte pentru cei uciși ai fiicei poporului meu!
2De aș fi avut în pustie un loc de găzduire pentru călători; ca să las pe poporul meu și să plec de la ei! Pentru că ei toți [sunt] adulteri, o adunare de oameni perfizi.
3Și ei își încordează limbile, arcul lor de minciuni; dar nu sunt viteji pentru adevărul de pe pământ, pentru că merg din rău în rău și nu mă cunosc, spune DOMNUL.
4Luați bine seama, fiecare la aproapele său, și să nu vă încredeți în niciun frate, pentru că fiecare frate va piedica mult și fiecare prieten va umbla cu defăimări.
5Și fiecare va înșela pe aproapele său și nu va vorbi adevărul; și-au învățat limba să vorbească minciuni [și] se obosesc ca să facă nelegiuire.
6Locuința ta [este] în mijlocul înșelăciunii; prin înșelăciune ei refuză să mă cunoască, spune DOMNUL.
7De aceea astfel spune DOMNUL oștirilor: Iată, îi voi topi și îi voi încerca, pentru că ce [altceva aș putea] face pentru fiica poporului meu?
8Limba lor [este] [precum ]o săgeată trasă, vorbește înșelăciune; [unul ]vorbește pașnic cu gura lui aproapelui său, dar în inima lui el își întinde cursa.
9Să nu îi cercetez eu pentru acestea? spune DOMNUL; să nu fie sufletul meu răzbunat pe o națiune ca aceasta?
10Pentru munți voi ridica plânset și bocet; și o plângere pentru locuințele pustiei, deoarece sunt arse de tot, încât nimeni nu poate trece prin [ele]; nici nu se poate auzi vocea vitelor; deopotrivă pasărea cerurilor și fiara au fugit; s-au dus.
11Și eu voi face Ierusalimul ruine [și] o vizuină de dragoni; și voi face cetățile lui Iuda un pustiu, fără vreun locuitor.
12¶ Cine [este] omul înțelept, ca să înțeleagă aceasta? Și [cui ]i-a vorbit gura DOMNULUI, ca să vestească aceasta, pentru ce a pierit țara [și ]a ars ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea?
13Și DOMNUL spune: Deoarece ei au părăsit legea mea pe care am pus-o înaintea lor, și nu au ascultat de vocea mea, nici nu au umblat în aceasta;
14Ci au umblat după închipuirea inimii lor proprii și după Baali precum i-au învățat părinții lor;
15De aceea astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni acest popor cu pelin și le voi da să bea apă cu fiere.
16Îi voi împrăștia printre păgâni, pe care nici ei nici părinții lor nu i-au cunoscut; și voi trimite o sabie după ei, până îi voi fi mistuit.
17Astfel spune DOMNUL oștirilor: Luați aminte și chemați femeile care jelesc, și ele să vină; și trimiteți după [femei] iscusite, și ele să vină;
18Și să se grăbească ele și să înalțe un bocet pentru noi, ca [din] ochii noștri să curgă lacrimi și [din] pleoapele noastre să țâșnească ape.
19Fiindcă o voce de jale se aude din Sion: Cum suntem prădați! Suntem foarte încurcați, deoarece am părăsit țara, deoarece locuințele noastre [ne-]au lepădat.
20Totuși ascultați cuvântul DOMNULUI, voi femeilor, și să primească urechea voastră cuvântul gurii lui și învățați-le pe fiicele voastre bocetul și fiecare, pe vecina ei, plângerea.
21Pentru că moartea s-a urcat prin ferestrele noastre [și ]a intrat în palatele noastre, pentru a-i stârpi pe copiii de afară [și] pe tinerii de pe străzi.
22Vorbește: Astfel spune DOMNUL: Chiar trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca balega pe câmpul deschis și ca snopul după secerător și nimeni nu [le ]va aduna.
23¶ Astfel spune DOMNUL: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea lui, nici cel puternic să nu se fălească cu puterea lui, bogatul să nu se fălească în bogățiile lui;
24Ci cel ce se fălește să se fălească cu aceasta: că înțelege și că mă cunoaște, că eu [sunt] DOMNUL, care lucrez cu bunătate iubitoare, [care fac] judecată și dreptate pe pământ, pentru că în acestea mă desfătez, spune DOMNUL.
25Iată, vin zilele, spune DOMNUL, că [îi] voi pedepsi pe [toți] cei circumciși împreună cu cei necircumciși;
26Egiptul și Iuda și Edom și copiii lui Amon și Moab și toți [cei] din cele mai îndepărtate colțuri, care locuiesc în pustie, pentru că toate [aceste ]națiuni [sunt] necircumcise și toată casa lui Israel [este] necircumcisă în inimă.