1În acel timp, spune DOMNUL, vor scoate oasele împăraților lui Iuda și oasele prinților lui și oasele preoților și oasele profeților și oasele locuitorilor Ierusalimului, din mormintele lor;
2Și le vor întinde înaintea soarelui și a lunii și a întregii oștiri a cerului, pe care le-au iubit și cărora le-au servit și după care au umblat și pe care le-au căutat și cărora li s-au închinat; nu vor fi adunate nici nu vor fi îngropate; vor fi ca balegă pe fața pământului.
3Și moartea va fi aleasă, mai degrabă decât viața, de toată rămășița celor care rămân din această familie rea, de cei care rămân în toate locurile unde îi vor fi alungat, spune DOMNUL oștirilor.
4¶ Mai mult, tu să le spui: Astfel spune DOMNUL: Vor cădea ei și nu se vor ridica? Se va abate el și nu se va întoarce?
5De ce [atunci],[ ]acest popor al Ierusalimului, a decăzut printr-o continuă decădere? Ei țin tare înșelăciunea, refuză să se întoarcă.
6Eu am dat ascultare și am auzit, [dar] ei nu au vorbit drept; nimeni nu s-a pocăit de stricăciunea lui, spunând: Ce am făcut? Fiecare s-a întors la alergarea lui, precum calul se aruncă în bătălie.
7Da, barza în cer cunoaște timpurile ei rânduite; și turturica și cocorul și rândunica păzesc timpul venirii lor; dar poporul meu nu cunoaște judecata DOMNULUI.
8Cum ziceți: Noi [suntem] înțelepți și legea DOMNULUI [este] cu noi? Iată, într adevăr, în zadar a făcut-[o; ]tocul scribilor [este ]în zadar.
9Înțelepții sunt rușinați, ei sunt descurajați și prinși; iată, au respins cuvântul DOMNULUI; și ce înțelepciune [este ]în ei?
10De aceea voi da pe soțiile lor altora [și] câmpurile lor celor care [le] vor moșteni, pentru că fiecare, de la cel mai mic până la cel mai mare, este dedat la lăcomie, de la profet până la preot, fiecare se poartă fals.
11Fiindcă au vindecat vătămarea fiicei poporului meu cu ușurătate, spunând: Pace, pace! când nu [este] pace.
12Au fost ei rușinați că au comis urâciune? Nu, nu au fost deloc rușinați, nici nu puteau să roșească; de aceea ei vor cădea printre cei care cad; la timpul [când] îi cercetez vor fi doborâți, spune DOMNUL.
13¶ Îi voi mistui într-adevăr, spune DOMNUL; nu [vor fi] struguri în viță, nici smochine în smochin și frunza se va ofili; și [lucrurile pe care ]le-am dat lor vor trece de la ei.
14De ce ședem liniștiți? Adunați-vă și să intrăm în cetățile apărate și să tăcem acolo, pentru că DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a amuțit și ne-a dat apă cu fiere să bem, pentru că am păcătuit împotriva DOMNULUI.
15Am căutat pacea, dar [nimic] bun nu [a venit]; [și am căutat ]un timp de sănătate dar, iată, tulburare.
16Pufăitul cailor lui s-a auzit din Dan; toată țara a tremurat la sunetul nechezatului celor puternici ai lui; fiindcă au venit și au mâncat țara și tot ce este în ea; cetatea și pe cei care locuiau în ea.
17Căci, iată, voi trimite printre voi șerpi, năpârci, ce nu [vor fi ]fermecate și vă vor mușca, spune DOMNUL.
18[ Când ]mă mângâi împotriva întristării mele, îmi [este] leșinată inima în mine.
19Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza celor care locuiesc într-o țară îndepărtată: Nu [este] DOMNUL în Sion? Nu [este] împăratul lui în [Sion]? De ce m au mâniat cu chipurile lor cioplite [și ]cu deșertăciuni străine?
20Secerișul a trecut, vara s-a sfârșit și noi nu suntem salvați.
21Pentru vătămarea fiicei poporului meu sunt eu vătămat; sunt negru; m-a apucat înmărmurirea.
22Nu [este] balsam în Galaad? Nu [este] un doctor acolo? De ce atunci, nu se face vindecare fiicei poporului meu?