1Dacă te vei întoarce, Israele, spune DOMNUL, întoarce-te la mine; și dacă vei îndepărta urâciunile tale dinaintea vederii mele, atunci nu te vei [mai] clinti.
2Și vei jura: DOMNUL trăiește, în adevăr, în judecată și în dreptate; și națiunile se vor binecuvânta în el și în el se vor făli.
3¶ Pentru că astfel spune DOMNUL către bărbații lui Iuda și către Ierusalim: Desțeleniți-vă pământul înțelenit și nu semănați printre spini.
4Circumcideți-vă pentru DOMNUL și îndepărtați prepuțurile inimii voastre, voi bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului; ca nu cumva furia mea, ca un foc, să izbucnească și să ardă astfel [încât ]nimeni să nu [o] poată stinge, din cauza facerilor voastre de rău.
5¶ Vestiți în Iuda și faceți cunoscut în Ierusalim și spuneți: Sunați trâmbița în țară; strigați, strângeți-vă împreună și spuneți: Adunați-vă și să intrăm în cetățile apărate.
6Înălțați steagul spre Sion; retrageți-vă, nu vă opriți, pentru că voi aduce răul de la nord și o mare nimicire.
7Leul s-a ridicat din desișul lui și nimicitorul neamurilor este pe drum; el a ieșit din locul său ca să îți prefacă țara în pustiu; [și ]cetățile tale vor fi risipite, fără vreun locuitor.
8Pentru aceasta, încingeți-vă cu pânză de sac, plângeți și urlați, pentru că mânia înverșunată a DOMNULUI nu s-a abătut de la noi.
9Și se va întâmpla în acea zi, spune DOMNUL, [că ]inima împăratului va pieri și [de asemenea] inima prinților; și preoții vor fi înmărmuriți și profeții se vor minuna.
10Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Cu adevărat ai înșelat mult pe acest popor și Ierusalimul, spunând: Veți avea pace; cu toate că sabia ajunge până la suflet.
11În acel timp se va spune acestui popor și Ierusalimului: Un vânt uscat din înălțimile din pustie spre fiica poporului meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe,
12[Chiar ]un vânt puternic din acele [locuri ]va veni la mine: acum de asemenea, voi rosti judecăți împotriva lor.
13Iată, el se va înălța ca norii și carele lui [vor fi ]ca un vârtej de vânt; caii lui sunt mai iuți decât acvilele. Vai nouă! pentru că suntem jefuiți.
14Ierusalime, spală-ți inima de stricăciune, ca să fii salvat. Până când vor găzdui în tine gândurile tale deșarte?
15Pentru că o voce face cunoscută din Dan și face să se audă nenorocirea din muntele Efraim.
16Dați de știre națiunilor; iată, faceți să se audă împotriva Ierusalimului, [că ]paznici vin dintr-o țară îndepărtată și își înalță vocea împotriva cetăților lui Iuda.
17Precum paznicii unui ogor, sunt ei împotriva lui de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva mea, spune DOMNUL.
18Calea ta și facerile tale ți-au adus aceste [lucruri] asupra ta; aceasta [este] stricăciunea ta; deoarece este amară, deoarece ajunge până la inima ta.
19¶ Adâncurile mele! Adâncurile mele! Sunt îndurerat chiar în inima mea; inima mea vuiește în mine; nu pot să tac, deoarece tu ai auzit; suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război!
20Nimicire peste nimicire se strigă, pentru că toată țara este prădată; dintr-odată corturile mele sunt prădate [și ]într-o clipă, covoarele mele.
21Până când voi vedea steagul [și ]voi auzi sunetul trâmbiței?
22Pentru că poporul meu [este] nebun, ei nu m-au cunoscut; sunt copii prostuți și nu au înțelegere; [sunt] înțelepți pentru a face răul, dar pentru a face binele nu au cunoaștere.
23Am privit pământul și, iată, era fără formă și gol; și cerurile, nici ele nu [aveau ]lumină.
24Am privit munții și, iată, tremurau; și toate dealurile se mișcau ușor.
25Am privit și, iată, nu [era] niciun om; și toate păsările cerurilor fugiseră.
26Am privit și, iată, locul roditor [era] o pustie și toate cetățile lui erau dărâmate la prezența DOMNULUI [și] înaintea mâniei sale înverșunate.
27Pentru că astfel a spus DOMNUL: Toată țara va fi pustiită; totuși nu [o] voi mistui deplin.
28Pentru aceasta pământul va jeli și cerurile de deasupra [vor fi] negre, pentru că eu am vorbit [aceasta], am hotărât-[o] și nu mă voi pocăi, nici nu mă voi întoarce înapoi de la ea.
29Întreaga cetate va fugi de vuietul călăreților și arcașilor; ei vor intra în desișuri și se vor cățăra pe stânci: fiecare cetate [va fi ]părăsită și niciun om nu va locui în ele.
30Și [după ce ești ]prădată, ce vei face? Chiar dacă te îmbraci cu stacojiu, chiar dacă te împodobești cu podoabe de aur, chiar dacă îți vei mări ochii cu vopsea, în zadar te vei face frumoasă: iubiții [tăi] te vor disprețui, îți vor căuta viața.
31Pentru că am auzit o voce ca a unei femei în durerile nașterii [și] chinul ca a celei care naște pe întâiul ei născut, vocea fiicei Sionului, [care ]se tânguie, [care ]își întinde mâinile, [spunând]: Vai mie acum! Pentru că sufletul meu este obosit din cauza ucigașilor.