1Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:
2Mergi și strigă în urechile Ierusalimului, spunând: Astfel spune DOMNUL: Îmi amintesc de tine, de bunătatea tinereții tale, de dragostea [din timpul] logodirii tale, când m-ai urmat în pustie, într-o țară nesemănată.
3Sfânt [era] Israel pentru DOMNUL [și] primele roade ale venitului său; toți cei care îl mănâncă vor fi vinovați; răul va veni peste ei, spune DOMNUL.
4Ascultați cuvântul DOMNULUI, voi, casă a lui Iacob și toate familiile casei lui Israel:
5Astfel spune DOMNUL: Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în mine, că s-au depărtat de mine și au mers după deșertăciune și au devenit deșerți?
6Nici nu au spus: Unde [este] DOMNUL care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-o țară de deșerturi și de gropi, printr-o țară a secetei și a umbrei morții, printr-o țară prin care nu trecuse nimeni și unde nu locuise niciun om?
7Și v-am adus într-o țară roditoare, pentru a mânca rodul ei și bunătatea ei; dar când ați intrat, ați întinat țara mea și ați făcut moștenirea mea o urâciune.
8Preoții nu au spus: Unde [este] DOMNUL? Și cei care mânuiau legea nu m-au cunoscut; păstorii de asemenea au încălcat [legea] împotriva mea și profeții au profețit prin Baal și au umblat după [lucruri] [care] nu sunt de folos.
9¶ De aceea vă voi implora încă, spune DOMNUL, și pe copiii copiilor voștri îi voi implora.
10De aceea treceți peste insulele Chitimului și vedeți; și trimiteți la Chedar și luați aminte cu atenție și vedeți dacă este un astfel de lucru.
11Și-a schimbat vreo națiune dumnezeii [ei,] care totuși nu [sunt] dumnezei? Dar poporul meu și-a schimbat gloria pentru ceea ce nu este de folos.
12Fiți înmărmurite, voi cerurilor, la aceasta, și înfricoșați-vă, faceți-vă [ca] pustiul, spune DOMNUL.
13Căci poporul meu a făcut două rele; m-au părăsit, izvorul apelor vii [și] și-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu pot ține apă.
14¶ [Este] Israel un servitor? [Este] el un [sclav ]născut în casă? De ce este el jefuit?
15Leii tineri au răcnit împotriva lui, [și] au strigat și i-au risipit țara; cetățile lui sunt arse [și ]fără locuitori.
16De asemenea copiii lui Nof și ai lui Tahpanes ți-au spart creștetul capului.
17Nu ți-ai făcut singur aceasta, în aceea că ai părăsit pe DOMNUL Dumnezeul tău, în timp ce el te conducea pe cale?
18Și acum ce ai tu a face pe calea Egiptului, să bei apele din Șihor? Sau ce ai tu a face pe calea Asiriei, să bei apele râului?
19Propria ta stricăciune te va corecta și decăderile tale te vor mustra; să știi de aceea și vezi că [este] un rău și amar că l-ai părăsit pe DOMNUL Dumnezeul tău și că frica mea nu [este ]în tine, spune Domnul DUMNEZEUL oștirilor.
20¶ Pentru că din vechime ți-am rupt jugul [și ]ți-am rupt legăturile; iar tu ai spus: Nu voi călca [legea]; când pe fiecare deal înalt și sub fiecare copac verde te plimbi, curvind.
21Totuși eu te sădisem ca viță nobilă, o sămânță cu totul bună; cum atunci te-ai schimbat față de mine în planta stricată a unei vițe străine?
22Căci chiar dacă te-ai spăla cu silitră și ai folosi mult săpun, [totuși ]nelegiuirea ta este însemnată înaintea mea, spune DOMNUL Dumnezeu.
23Cum poți spune: Nu sunt întinată, nu am mers după Baali? Privește-ți calea în vale, cunoaște ce ai făcut: [tu ești ]o dromaderă iute care își încrucișează căile;
24Măgăriță sălbatică obișnuită cu pustia, [care ]adulmecă vântul după plăcerea ei; cine o abate în aprinderea ei? Toți cei care o caută nu se vor obosi; o vor găsi în luna ei.
25Ferește-ți piciorul de la a fi desculț și gâtul tău de la sete; dar tu ai spus: Nu este speranță, nu, pentru că am iubit străini și după ei voi merge.
26Precum hoțul se rușinează când este găsit, tot astfel se rușinează casa lui Israel: ei, împărații lor, prinții lor și preoții lor și profeții lor,
27Spunând unui trunchi: Tu [ești] tatăl meu; și unei pietre: Tu m-ai născut, pentru că ei și-au întors spatele la mine și nu fața; dar în timpul tulburării lor vor spune: Ridică-te și salvează-ne.
28Dar unde [sunt] dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te salveze în timpul tulburării tale; căci [conform ]numărului cetăților tale sunt dumnezeii tăi, Iuda!
29¶ Pentru ce vă certați cu mine? Toți ați încălcat [legea ]împotriva mea, spune DOMNUL.
30În zadar am lovit pe copiii voștri; nu au acceptat nicio disciplinare; propria voastră sabie i-a mâncat pe profeții voștri ca un leu nimicitor.
31Voi, [această] generație, vedeți cuvântul DOMNULUI. Am fost eu un pustiu pentru Israel? O țară a întunericului? Pentru ce spune poporul meu: Noi suntem domni; nu vom mai veni la tine?
32Poate o fecioară să își uite podoabele ei, [sau ]o mireasă, îmbrăcămintea ei? Totuși, de zile fără număr, poporul meu m-a uitat.
33De ce îți îmbunătățești calea pentru a căuta dragoste? De aceea ai învățat și pe cei stricați căile tale.
34De asemenea în poalele hainelor tale este găsit sângele sufletelor săracilor nevinovați; nu am aflat aceasta prin căutare tainică ci pe toate acestea [s-a găsit].
35Totuși tu spui: Pentru că sunt nevinovată, cu siguranță mânia lui se va întoarce de la mine. Iată, te voi certa, pentru că spui: Nu am păcătuit.
36De ce alergi încoace și încolo atât de mult pentru a-ți schimba calea? De asemenea te vei rușina de Egipt, precum te-ai rușinat de Asiria.
37Da, tu vei ieși de la el și mâinile tale [vor fi ]pe capul tău, pentru că DOMNUL a respins [pe cei în care te ]încrezi și nu vei prospera în ei.