1Cuvântul DOMNULUI care a venit la Ieremia referitor la secetă.
2Iuda jelește și porțile acestuia lâncezesc; ele sunt negre până la pământ; și strigătul Ierusalimului s-a înălțat.
3Și nobilii lor au trimis pe cei mici ai lor la ape; ei au ajuns la gropi [și] nu au găsit apă; s-au întors cu vasele lor goale; au fost rușinați și încurcați și și-au acoperit capetele.
4Pentru că pământul este crăpat, pentru că nu a fost ploaie pe pământ, plugarii s-au rușinat, și-au acoperit capetele.
5Da, cerboaica a născut în câmp și și-a părăsit [puii], pentru că nu era iarbă.
6Și măgarii sălbatici au stat pe înălțimi, au adulmecat vântul ca dragonii; ochii li s-au sfârșit, pentru că nu [era ]iarbă.
7DOAMNE, deși nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, fă tu [aceasta ]pentru numele tău, pentru că decăderile noastre sunt multe; noi am păcătuit împotriva ta.
8O, speranța lui Israel, salvatorul acestuia în timp de tulburare, de ce să fii tu ca un străin în țară și ca un călător [care] se abate să găzduiască pentru o noapte?
9De ce să fii ca un om înmărmurit, ca un bărbat puternic [care] nu poate salva? Totuși tu, DOAMNE, [ești] în mijlocul nostru și noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.
10¶ Astfel spune DOMNUL către acest popor: Bine le-a plăcut să rătăcească, nu și au oprit picioarele, de aceea DOMNUL nu îi primește; își va aminti acum nelegiuirea lor și va cerceta păcatele lor.
11Atunci DOMNUL mi-a spus: Nu te ruga pentru acest popor pentru binele [lor.]
12Când vor posti nu le voi asculta strigătul; și când ei aduc ofrandă arsă și un dar, nu le voi primi; ci îi voi mistui cu sabie și cu foamete și cu ciumă.
13Atunci am spus: Ah, Doamne DUMNEZEULE! Iată, profeții le spun: Nu veți vedea sabia, nici nu veți avea foamete; ci vă voi da pace sigură în acest loc.
14Atunci DOMNUL mi-a spus: Profeții profețesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nici nu le-am poruncit, nici nu le-am vorbit; ei vă profețesc o viziune falsă și ghicire și un lucru de nimic și înșelăciunea inimii lor.
15De aceea astfel spune DOMNUL referitor la profeții care profețesc în numele meu și pe care eu nu i-am trimis, totuși ei spun: Nu va fi sabie și foamete în această țară. Prin sabie și foamete vor fi acei profeți mistuiți.
16Și poporul către care ei profețesc va fi aruncat pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei; și nu vor avea pe nimeni să îi îngroape pe ei, pe soțiile lor, pe fiii lor sau pe fiicele lor, pentru că voi vărsa stricăciunea lor asupra lor.
17¶ De aceea tu să le spui acest cuvânt: Ochii mei să curgă cu lacrimi noapte și zi și să nu înceteze, pentru că fiica fecioară a poporului meu este zdrobită cu o mare spărtură, cu o lovitură foarte apăsătoare.
18Dacă ies la câmp, atunci, iată, pe cei uciși cu sabia! Și dacă intru în cetate, atunci, iată, pe cei care sunt bolnavi de foamete! Da, deopotrivă profetul și preotul vor merge într-o țară pe care nu o cunosc.
19Ai respins tu în întregime pe Iuda? a detestat sufletul tău Sionul? De ce ne-ai lovit și nu [este] vindecare pentru noi? Am căutat pace și nu [este] [nici][un] bine; și un timp de vindecare și, iată, tulburare!
20Recunoaștem, DOAMNE, stricăciunea noastră [și] nelegiuirea părinților noștri, pentru că noi am păcătuit împotriva ta.
21Nu [ne] detesta, pentru numele tău, nu dezonora tronul gloriei tale; amintește-ți, nu rupe legământul tău cu noi.
22Sunt printre deșertăciunile neamurilor [vreunii] care pot să dea ploaie? Sau pot cerurile să dea averse de ploi? Nu [ești] [tu] acela, DOAMNE Dumnezeul nostru? De aceea noi te vom aștepta, pentru că tu ai făcut toate acestea.