1Frații mei, nu fiți mulți învățători, știind că vom primi condamnarea mai mare.
2Fiindcă toți ne poticnim în multe. Dacă cineva nu se poticnește în cuvânt, el [este] un om desăvârșit, în stare să [își ]înfrâneze, de asemenea, tot trupul.
3Iată, punem frâie în gurile cailor, ca să asculte de noi și le conducem tot trupul.
4Iată, și corăbiile, oricât de mari ar fi și purtate sub vânturi violente, totuși sunt conduse cu o cârmă foarte mică, oriîncotro dorește cârmaciul.
5¶ Astfel și limba este un membru mic și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce lucru mare aprinde!
6Și limba [este] un foc, o lume a nedreptății; astfel este limba printre membrele noastre; întinează tot trupul și aprinde cursul naturii; și este[ ]aprinsă de iad.
7Căci fiecare gen de fiare și de păsări și de șerpi și de lucruri din mare, se îmblânzește și a fost îmblânzit de omenire,
8Dar limba, niciun om nu o poate îmblânzi; [este ]un rău de nestăpânit, plină de otravă mortală.
9Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu, adică pe Tatăl; și cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
10Din aceeași gură iese [și] binecuvântare și blestem. Frații mei, acestea nu ar trebui să fie astfel!
11Revarsă cumva izvorul din același loc [și apă ]dulce și amară?
12Frații mei, poate smochinul să dea măsline? Sau vița, smochine? Astfel niciun izvor nu dă și apă sărată și dulce.
13¶ Cine [este] înțelept și înzestrat cu pricepere dintre voi? Să demonstreze, dintr-o bună purtare, faptele lui cu blândețea înțelepciunii!
14Dar dacă aveți invidie amară și ceartă în inimile voastre, nu vă lăudați și nu mințiți împotriva adevărului.
15Înțelepciunea aceasta nu coboară de sus, ci [este] pământească, senzuală, drăcească.
16Fiindcă unde [este] invidie și ceartă, [este] confuzie și fiecare lucrare rea.
17Dar înțelepciunea de sus este întâi pură, apoi pașnică, blândă, ușor de abordat, plină de milă și de roade bune, imparțială și fără fățărnicie.
18Iar rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.