2DOAMNE, am auzit vorbirea ta [și ]m-am înspăimântat; DOAMNE, înviorează-ți lucrarea în mijlocul anilor, fă-o cunoscută în mijlocul anilor; în furie, amintește[-ți ]mila.
3Dumnezeu a venit din Teman și Cel Sfânt din muntele Paran. Selah. Gloria lui a acoperit cerurile și pământul era plin de lauda lui.
4Și strălucirea [lui ]era ca lumina; el avea coarne [ieșind ]din mâna lui și acolo [era ]ascunderea puterii lui.
5Înaintea lui mergea ciuma și cărbuni aprinși mergeau înaintea picioarelor lui.
6El a stat în picioare și a măsurat pământul, el a privit și a tulburat națiunile; și munții veșnici au fost împrăștiați, dealurile străvechi s-au plecat; căile lui [sunt] veșnice.
7Am văzut corturile Cușanului în nenorocire, [și] perdelele țării lui Madian au tremurat.
8L-au nemulțumit râurile pe Domnul? [S-a aprins] mânia ta împotriva râurilor? [S-a aprins ]furia ta împotriva mării, încât ai călărit pe caii tăi [și te-ai urcat în] carele salvării tale?
9Arcul tău a fost dezgolit de tot, [chiar] cuvântul [tău,] [conform ]jurămintelor triburilor. Selah. Tu ai despicat pământul cu râuri.
10Munții te-au văzut [și] s-au cutremurat, potopul apei a trecut; adâncul și-a înălțat vocea [și ]și-a ridicat mâinile în înalt.
11Soarele [și] luna s-au oprit în locuința lor, la lumina săgeților tale au mers[ și ]la strălucirea suliței scânteietoare.
12Ai mărșăluit prin țară în indignare, ai treierat păgânii în mânie.
13Ai mers înainte pentru salvarea poporului tău, pentru salvare cu unsul tău; ai rănit capul din casa celui stricat, dezvelind temelia până la gât. Selah.
14Cu bâtele lui, ai străpuns capul satelor sale; ei au ieșit ca un vârtej de vânt să mă împrăștie; bucuria lor [era ]să mistuie pe sărac în ascuns.
15Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, [prin ]mormanul apelor mari.
16Când am auzit, pântecele meu s-a cutremurat, buzele mele au tremurat la [această] voce, putregai a intrat în oasele mele și am tremurat în mine însumi, ca să mă odihnesc în ziua necazului, când va veni la popoare, el îi va invada cu oștirea sa.
17Deși smochinul nu va înflori, nici nu [vor fi] roade în vii; osteneala măslinului va eșua și câmpiile nu vor da hrana; turma va fi stârpită din staul și nu[ va mai fi ]cireadă în iesle;
18Totuși eu mă voi bucura în DOMNUL, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele.
19DOMNUL Dumnezeu [este ]tăria mea și îmi va face picioarele precum [picioarele ]căprioarelor și el mă va face să umblu pe locurile mele înalte. Mai marelui cântăreț pe instrumentele mele cu coarde.